Alexandru Tănase explică de ce plângerea lui Filat și PLDM a fost declarată INADIMISIBILĂ de CEDO

CEDONoi, liberalii, suntem mândri de faptul că argumentele noastre aduse în fața Curții Constituționale asupra faptului ca V. Filat nu poate fi Prim-ministru, pe motiv că a fost demis de către Parlament pentru acte de corupție, au găsit susținere și la CEDO.

JOS corupții!

Faptul că Înalta Curte de la Strasbourg a decis că nu există nicio violare a drepturilor în privinţa lui Vlad Filat și a PLDM confirmă temeinicia hotărârii Curţii Constituţionale din 22 aprilie 2013. Așa apreciază președintele Curții Constituționale decizia CEDO de a nu admite pe rolul său dosarul ”Vlad Filat și PLDM împotriva Moldovei”.

”Un lucru vreau să precizez că Curtea Europeană decide că o cerere este inadmisibilă atunci când nu constată nicio aparenţă de încălcare a drepturilor omului, în cazul de faţă a dreptului celor doi reclamanţi. Dacă ar fi constatat măcar cea mai mică aparenţă de violare a drepturilor acestor doi reclamanţi, atunci Curtea Europeană ar fi examinat acest caz. Afirm acest lucru în cunoştinţă de cauză, deoarece am peste 25 de hotărâri câştigate la Curtea Europeană, inclusiv hotărâri care au schimbat jurisprudenţa Curţii Europene”, a declarat Alexandru Tănase.

În același timp, președintele Curții Constituționale a menționat că nu a avut niciun dubiu atunci când Curtea Constituțională, în ședința pe care a prezidat-o pe 22 aprilie, a hotărât că Vlad Filat nu poate poate deține fotoliul de premier.

”Nu am avut avut niciun dubiu în privinţa legalităţii şi temeiniciei Hotărârii din 22 aprilie, că am votat-o şi eu, altfel nici nu ar fi fost posibil ca aceasta să fi fost votată unanim”, a precizat Alexandru Tănase.

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a respins plângerea lui Vlad Filat și PLDM împotriva Republicii Moldova și a declarat-o inadmisibilă. Filat a atacat la CEDO decizia Curții Constituționale, din 22 aprilie 2013, prin care a fost declarat neconstituțional decretul președintelui țării, Nicolae Timofti, de a-l desemna pe liderul PLDM drept candidat pentru funcția de prim-ministru, după ce aceasta a fost demis de Parlament pentru corupție. În urma acestei decizii, Vlad Filat a fost obligat să părăsească funcția, iar Iurie Leancă a fost desemnat drept candidat pentru funcția de premier.

CEDO a decis însă că plângerea lui Filat și PLDM împotriva Republicii Moldova, de facto, împotriva Curții Constituționale, este INADMISIBILĂ și nu a admis-o pentru judecare. Decizia Curții Europene pentru Drepturile Omului este DEFINITIVĂ și nu poate fi supusă nici unei căi de atac.

sursa: realitatea.md

Încă un pas spre LIBERTATEA noastră! Felicitări, dragi cetățeni ai Republicii Moldova!

10463918_816775721667939_4229205744953241309_nStimați cetățeni!

27 iunie 2014 este o zi istorică pentru Republica Moldova, este ziua când a fost semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană!

În această zi importantă pentru noi, aduc sincere mulțumiri în numele Partidului Liberal, și al meu personal, tuturor cetățenilor care în 2007 au luptat alături de noi pentru a salva capitala din mâinile comuniștilor. Datorită acestei victorii a lui Dorin Chirtoacă pentru funcția de Primar general al mun. Chișinău, aspirația către un viitor european a devenit și mai pronunțată, iar cetățenii au demonstrat că-și doresc o viață mai bună în sânul familiei europene. Urmare a acestei victorii, în 2009-2010 cetățenii și-au exprimat votul pentru partidele care aveau incluse în programul lor obiectivul integrării europene, datorită lor a fost posibilă formarea unei guvernări democratice.

Cu multe probleme, dar am mers cu pași siguri spre realizarea visului nostru comun – un viitor mai bun, alături de statele UE! Pentru acest vis au luptat generații la rând, luptă care a în anii 1988-1989 a dus la formarea Mișcării de Eliberare Națională, în care s-au implicat mulți dintre părinții și buneii DVS, inclusiv mulți colegi din Partidul Liberal. Un rol important l-au avut tinerii care au ieșit pașnic să apere democrația pe 6-7-8 aprilie 2009, tineri care, din păcate, au trecut prin „coridorul morții”, creat de guvernarea comunistă.

În această zi importantă, care semnifică aderarea la valorile europene, la care au contribuit și strămoșii noștri, și distanțarea de Imperiul Rus, nu doar o alternativă la piață și surse energetice, aduc mulțumiri și colegilor mei de Partid, care au dat dovadă de verticalitate și consecvență în lupta pentru Libertatea și Dreptatea noastră, și nu în ultimul rând, tuturor celor care și-au dat votul pentru Partidul Liberal! Am reușit aceste lucruri pentru că am fost ÎMPREUNĂ – și cei de acasă, dar și cei plecați peste hotare! Mulțumim și celor din Diasporă, pentru că prin implicarea DVS am reușit să realizăm acest vis comun – visul european!

Dragi cetățeni,

Această mare realizare a fost posibilă datorită ajutorului necondiționat oferit de țările membre ale UE, Statele Unite ale Americii, dar și de alte state, fapt pentru care le mulțumim oficialilor și cetățenilor acestor state.

Lupta continuă! Semnarea Acordului de Asociere este un început care ne angajează la reforme în folosul cetățenilor, la crearea unui stat de drept și democratic, la reformarea instituțiilor de stat pentru a implementa standardele europene și în Republica Moldova! În acest an, mai mult ca niciodată, trebuie să fim uniți și să dăm dovadă de maturitate politică la alegerile din 30 noiembrie! Cursul european al republicii trebuie să fie protejat și să continue!

În numele libertății, ÎMPREUNĂ – SCHIMBAREA PÂNĂ LA CAPĂT!  R. Moldova – stat membru UE!

Volumul „7 teme fundamentale pentru România” s-a lansat la Chișinău – sursa: oranoua.ro

Imagine

Volumul “7 teme fundamentale pentru Romania”, apărut la editura RAO, la inițiativa Clubului România a fost lansat marți, în Republica Moldova, la Chisinau. Evenimentul a reunit importante figuri din viață publica moldoveneasca, oameni de cultura, reprezentanți ai administrației centrale, studenti.

Cuvantul de deschidere i-a apartinut lui Dorin Chirtoaca, primarul Chisinaului, care a apreciat efortul de a structura conceptual o abordare a unor tematici atât de complexe pentru statul român, precum și necesitatea unei astfel de analize și pentru Republica Moldova. Edilul a afirmat că astfel de initiative au valoarea unor instrumente de lucru pentru toti factorii de decizie interesati sa creasca eficienţa naţională în privinţa domeniilor esenţiale. “Statul trebuie sa foloseasca aceasta masa importanta de informaţie care există în lumea contemporană, de date, de analiză, pentru a putea lua decizii utile pentru cetăţeani în aceste domenii, ca un veritabil stat inteligent, pentru a putea guverna mai eficient, mai inteligent, pentru a putea ţine pasul cu evoluţiile tehnologice, evoluţiile politice, sociale ale acestor timpuri”.

La randul sau, Dan Dungaciu, coordonatorul capitolului referitor la Republica Moldova a spus ca lucrarea se dorește a fi o enciclopedie utilă pentru analiști politici și savanți preocupați de soarta tarii.

Lucrarea a primit aprecieri din partea președintelui Academiei de Științe a Moldovei, Gheorghe Duca, care, deși nu a putut participa la eveniment, a transmis coordonatorilor felicitări pentru inițiativa, considerand ca exercitiul intelectual al autorilor se inscrie perfect in nevoia de reflectie colectiva asupra destinului Europei, ca si asupra zilei de maine a intreg spatiului romanesc.

In cuvantul sau, Marius Stoian a amintit despre geneza acestui proiect, care a fost inițiat de Clubul România.
“Deşi volumul s-a coagulat într-un interval extrem de scurt, de numai câteva luni, el este de fapt rodul existenţei unei platforme de real dialog care s-a consolidat în cadrul Clubului România de-a lungul ultimilor 3 ani. Cartea se doreşte a fi o invitaţie la aprofundarea dialogului, la multiplicarea ideilor, măsura succesului demersului urmând să fie dată de numărul şi calitatea dezbaterilor şi a propunerilor de soluţii care vor fi generate ulterior”.
Antonia Colibasanu si-a exprimat parerea potrivit careia situatia Republicii Moldova trebuie privita în contextul mai larg al problematicii Marii Negre și a vorbit despre necesitatea alianțelor regionale pentru promovarea intereselor la Bruxelles și Washington.

Coautorul capitolului despre Republica Moldova, ambasadorul Sergiu Celac, a ţinut să precizeze că toate temele abordate în paginile acestei cărţi sunt legate direct de realitatea din România. O realitate mult discutată dincolo de Prut este și Republica Moldova în ansamblu.

La eveniment a luat parte si fostul presedinte Mihai Ghimpu, care a susținut că soluția „integrării prin unificare” a celor două state românești este mult mai viabilă și mai ușor de realizat, dacă vorbim de mecanisme, decât cea a „unificării prin integrare”, soluție care necesită voință politică din partea Uniunii Europene.

În contextul apropierii datei de semnare a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeana, Marcel Foca a ținut sa precizeze ca acest proces înseamnă aderarea la un set de valori care se va resimți în viața fiecărui cetățean, prin oportunitățile pe care le generează.

Manifestarea de la Chisinau a fost realizata cu sprijinul Tarom, Transelectrica si Transgaz.ImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagine

 

LA MULȚI ANI, D-le Constantin Tănase!

TanaseMult stimate Domnule Constantin Tănase,

Îmi exprim recunoştinţa şi înalta apreciere pentru munca depusă zi de zi şi vă mulţumesc pentru spiritul patriotic pe care îl semănaţi în publicațiile DVS. Fiind un Patriot învederat şi militant neînfricat pentru salvgardarea Cauzei românilor basarabeni şi apărarea intereselor naţionale, ţin să Vă felicit cu ocazia zilei DVS de naştere, dorindu-Vă multă inspiraţie, căci nu e nimic mai de preţ pentru un om decât inspiraţia – inspiraţia de a trăi liber şi demn, de a crea, de a lua decizii corecte şi adecvate.

Vă doresc sănătate, bucurii şi fie ca rodul muncii căreia i-aţi dedicat sufletul, să fie cules şi apreciat la justa valoare. Să aveţi o viaţă lungă, plină de realizări şi victorii şi să vă dea Dumnezeu forţă, putere şi răbdare să continuaţi lupta pentru adevăr şi cauză ca să se bucure şi poporul nostru de libertatea şi dreptatea pe care o merită din plin.

Noi editoriale și cât mai multe bucurii din partea celor dragi!

Sinistru bătură clopotele…

10453180_652190411516689_1930148622_nMai bine de două decenii am inserat în presa republicană zeci de articole pe diverse teme.

Am scris cu diferite ocazii despre mulţi oameni de vază ai acestei ţări, schiţând din cuvinte un număr impunător de portrete umane. Niciodată însă nu mi-a fost atât de greu să scriu ca astăzi. Pentru că orice aş scrie, oricare cuvânt îmi pare sărac şi lipsit de greutate. Sufletul acestei personalităţi a fost mult prea bogat şi de o asemenea dimensiune valorică, încât niciun atribut nu ar putea să-l descrie pe deplin. Vă explic de ce – acum doi ani l-am pierdut pe tatăl meu biologic, iar azi, vineri, 6 mai 2014, l-am petrecut în ultimul drum pe tatăl meu spiritual, Ion Proca.

A plecat dintre noi un mare ziarist, poet, prozator, dramaturg, eseist şi traducător.

A încetat din viaţă un mare patriot, un adevărat iubitor de neam şi de ţară, luptător pentru adevăr şi dreptate. S-a ridicat la Domnul un Om cu literă mare, un frate al modestiei, omeniei, cumsecădeniei, un adevărat prieten. Pierderea e grea, îi vor resimţi lipsa încă mult timp, pentru că pe mulţi a fost gata să-i ajute în orice împrejurare. S-a stins fulgerător de repede, plin de forţă şi viaţă. A plâns toată noaptea cerul joi spre vineri, a plâns satul Coloniţa, au plâns rude, colegi şi prieteni.

L-am cunoscut în toamna anului 1989 prin intermediul interpretului de muzică populară Nicolae Cibotaru, finul de cununie a familiei Buzurniuc, rude de-ale mele. Ţin minte şi azi întregul dialog cu marele lăutar: „Scrii bine, dar nu este îndeajuns doar să creezi, creaţia trebuie dată publicităţii, altfel nu are folos. Mâine voi vorbi cu un prieten de-al meu, un om bun, cuminte şi cumsecade, care sunt sigur că nu va rămâne indiferent faţă de talentul tău”.

Aceasta avea să-mi spună artistul poporului Nicolae Cibotaru. Iar peste trei zile eram la redacţia revistei „Femeia Moldovei” cu caietele mele, unde regretatul Ion Proca activa ca redactor-şef şi mai îngrijea cu mare cu mare talent şi dăruire rubrica „Duminicile sufletului”, în care scria despre tradiţiile şi obiceiurile noastre de botez, nunţi, cumetrii etc.

Nu pot spune că mi-au fost publicate materialele îndată. A mai trecut ceva timp, tocmai în anul 1991 mi-am văzut editate primele versuri în revista întregirii neamului „Glasul Naţiunii”, unde scriitorul Ion Proca era secretar general de redacţie. În acest răstimp am fost de nenumărate ori sfătuită să mai chibzuiesc asupra fiecărui cuvânt, rând, gând, dacă vreau să ajung la inima cititorului.
Din 1991 până în 2008 păşeam des pragul redacţiei. Veneam cu foiletoane, tablete, versuri, articole pe teme istorice, sociale etc.
La „Glasul Naţiunii” i-am cunoscut pe regretaţii Leonida Lari, Gh. Vodă, Anatol Ciocanu. Îi urmăream cu atenţie cum lucrează agitaţi pe jurnaliştii Vlad Pohilă şi Nicolae Roibu. Mă uimea caracterul calm al redactorului-şef adjunct Vasile Nastase. Mă impresiona poetul Anatol Ciocanu, întotdeauna bine dispus şi plin de voioşie.

Mă întrebam cum poate poetul Gh. Vodă să stea nemişcat minute întregi să gândească la ceva cu ochii ţintiţi într-un singur punct? Aici, în această mare familie, mă primeau ca pe o fiică, ca pe o soră, Gh. Vodă îmi spunea blând nepoţică.
În toţi aceşti ani l-am văzut pe badea Ion (căci aşa îi spuneam cu timpul) în diferite stări. Abătut şi trist, dacă ceva nu era bine. Vesel şi glumeţ, dacă lucrurile mergeau strună. Dar niciodată nu l-am văzut înrăit, brutal sau obraznic. Nu l-am auzit plângându-se de soartă. Avea o inteligenţă şi o cultură aparte, aproape nepământească.

Cu o intuiţie dezvoltată şi un spirit de observaţie fin, ştia cum să vorbească despre oameni, mai ales despre cei dragi.
– Ai ascultat un cântec nou a interpretului Anatol Latâşev? – ia mai cântă…
Imediat aştepta răspunsul, trebuia să fii sincer şi corect, simţea când minţi.
– Nu, îi răspundeam, dar mama mea este o admiratoare înfocată a acestui artist şi sunt sigură îmi va îngâna la telefon melodia.
Imediat îi răsărea pe chip un zâmbet curat. Era bucuros că Anatol Latâşev are un fan devotat.
Altădată îl găseam studiind un manuscris al cuiva.
– La ce lucrezi, bade?
– La o traducere bună.
Şi-mi întindea manuscrisul, aştepta părerea. Aşa m-am învăţat să deosebesc lucrurile valoroase de cele minore.
Muncea mult. Rar mergea pe la adunări sau alte întruniri. Asemenea locuri zgomotoase îl deranjau, îi plăcea mult liniştea, pentru că era un om ca pâinea cea caldă… Se grăbea întotdeauna acasă la Coloniţa dragă, unde-l aşteptau soţia şi copiii. Îşi iubea mult familia.

Când avea mai mult timp, îmi povestea lucruri interesante din îndepărtata copilărie, din anii de adolescenţă… despre lucrul de gazetar la început de cale. De multe ori, scoţând rotocoale de fum, se implicau în discuţie A. Ciocanu şi Gh. Vodă, şi alţii din aceeaşi generaţie. Aveai impresia că asculţi poveşti la gura sobei. Le ascultam uluită năzdrăvăniile tinereţii. Îşi iubea mult strămoşii, via şi pomii sădiţi de el.

Mi-a rămas în memorie un caz deosebit – era anul 2009, în toiul campaniei electorale, în redacţie, ca de obicei, discuţii, fiecare îşi spunea părerea, pentru cine îşi va da votul.
– Eu voi vota pentru Mihai Ghimpu, zise badea Ion.
Eu, în replică, l-am întrebat: „Pentru că vă este văr?”. Imediat m-a întrebat de unde ştiu. Zic: „Pentru că toţi aceşti ani am ascultat atentă povestirile matale”. Doar câteva secunde i-a licărit în ochi bucuria. Apoi mi-a spus serios: „Nu că e vărul meu, dar pentru că altul mai bun nu avem în lupta pentru idealurile naţionale”.

Altădată îl vedeam că fuma neîncetat, semn că ceva îl frământă. Pe cât de serios şi corect era, tot atât de mult îi plăcea gluma. De multe ori glumea fără să schiţeze măcar un zâmbet vag şi, dacă nu-l cunoşteai bine, luai gluma în serios. Adesea mă prezenta drept fiica lui mai mare. Şi atunci când interlocutorul îi replica: „Ioane, pare-se, fiica ta e mai mică”, răspundea calm, dând de câteva ori din cap: „E fiica mea de la o dragoste din îndepărtata tinereţe, fiica mea din flori”. „Bade, îi ziceam, omul poate lua în serios gluma matale, ce va crede?”.
– N-are decât să creadă, pentru asta trăim, să mai glumim!
Mă bucuram să-l văd râzând ca un copil la glumele bunului său prieten Boris Bechet.
Dar niciodată nu l-am auzit vorbind despre bani, bogăţii şi posturi. Îmi părea că e departe cu gândul de ele. Uneori îl întâlneam ieşind din redacţie cu geanta plină de cărţi. Le procura de la librărie, cărţi rare, scumpe, care-i lipseau din biblioteca personală. Mă îndemna să cumpăr şi eu. Dacă edita o carte nouă, îl întrebam când va face lansarea. Îmi răspundea: „Lansări, lansări, ele se fac cu ocazii în legătură cu un jubileu, dar nu pentru fală”.

Ţin minte odată mi-a întins placheta de versuri a unui tânăr poet care şi-a publicat poza pe coperta din faţă. „Vai, ce poză frumoasă!”, am exclamat eu. M-a privit supărat şi mi-a zis: „Tu crezi că asta e bine. Băiatul nu e un Goethe, Hemingway sau Eminescu. Este un începător, care, fiind prea îndrăgostit de sine, riscă să nu ajungă nicăieri. Modestia, stima faţă de înaintaşi alimentează succesul.

Desigur, multă muncă şi nopţi nedormite”.
M-a învăţat multe lucruri care poate pentru cineva ar părea banale, neînsemnate, pentru mine însă a fost o adevărată şcoală.
După ce am citit cartea „Mai aproape de departe…” despre viaţa lui Nicolae Sulac, la care a muncit ani în şir, adunând fotografie cu fotografie, dialoguri, sonorizări, înregistrări radio-televizate etc., i-am zis: „Când, bade, le-ai reuşit pe toate?” Mi-a răspuns: „Am scris despre un mare artist, aşa cum am scris şi despre cumnatul meu Grigore Grigoriu, poate se va găsi un suflet să scrie şi despre mine atunci când osul se va aşeza în pământul Coloniţei, alături de părinţi şi cei apropiaţi”.
Scriu şi mă podidesc lacrimile. Tare îi era dragă viaţa cu toate bucuriile şi necazurile ei. Spunea că va trăi 90 de ani şi era ferm convins de asta.

În aceşti ani a muncit şi editat mult, a colaborat activ cu Ion Şerban de la Editura Grafema Libris, unde i-au apărut mai multe cărţi: „Coloniţa infinitului”, „Părinţii”, „Ridicarea”, „Grigore condamnat la glorie”. Ceva mai înainte, la Editura Hyperion au apărut volumele „Peţitor de vânt”, „La Ţâpova-n chilie”. Precum şi volumele „Noi nu mai vrem pământ”, „Prispe de sâmbătă seara” etc.

A colaborat cu valoroşi interpreţi, cum ar fi: Nadejda Cepraga, Anastasia Lazariuc, Nicolae Cibotaru, Anatol Latâşev, Nicolae Sulac, Mihai Ciobanu şi mulţi alţii.
Avea mare potenţial, aş spune uimitor de mare, dar nu întotdeauna îşi putea realiza în practică ideile. La început, era respins pentru ideile sale naţionale, pentru poezia pură în care cânta dorul de ţară, de vatra strămoşească, de limba maternă alungată de acasă. El cânta femeia, părinţii, omul simplu, corzile încărcate cu busuioc şi gutui. Era respins că nu era membru de partid şi nu se înscria în cohorta lingăilor.
Uneori îl întrebam: „Bade, mata ai aşa poezii bune, proză deosebită, de ce lipsesc din manualele şcolare?”. Mă privea liniştit, iar eu cu timpul am înţeles că asemenea întrebări îi pricinuiau durere.

Dar pe de adâncă e marea, tot atât de mare îi era răbdarea. El nu se văicăra şi nu vorbea de rău pe nimeni. În general, nu-i era dragă zarva, lumea scandaloasă şi bârfele.
În tăcere, fără a se bate cu pumnul în piept, scria în pofida tuturor relelor. Pe învăţăcei îi susţinea, îi încuraja, îi promova. Odată îmi întinse o carte: „Ţine o carte bună, a scris-o un doctor talentat, îi spune Ion Chiriac”.
Aşa ca mine şi Ion Chiriac am fost mulţi, poate şi ei în curând vor scrie curând scrisori de adio. Iar înmănuncheate între coperţile unei cărţi, aceste pagini vor căpăta o altă valoare. Prin ale noastre însemnări şi aduceri aminte va trăi în veci poetul, scriitorul, ziaristul Ion Proca. Omul care nu a alergat după glorie şi nu a cerut de la noi să-i păstrăm amintirea. Prea mare îi era modestia, aşa ca distanţa între cer şi pământ.

Pe cât era de talentat, pe atât era de cumsecade. Împletea cu sârguinţă şi dăruire munca de ziarist, poet şi scriitor cu cea de profesor, soţ şi tată. Îşi adora copiii şi nevasta. Visa să joace nunţi cu tradiţii şi obiceiuri lăsate de moşi-strămoşi, să-i cânte lăutarii, să-i sară pe braţe nepoţi mulţi şi zglobii.
Nu se gândea la moarte şi credea într-un viitor luminos.

Toată toamna şi iarna încercam să văd în ochii scriitorului urme de boală, dar Dumnealui mi-i martor, nu le vedeam.

Şi el îmi spunea: „Nu mă doare nimic, ba chiar doctorii au greşit ceva cu diagnoza, că parcă se face o nelegiuire împotriva mea, simt, înţeleg, dar…”.
Vestea despre moartea poetului a căzut ca un trăsnet peste familia mea, soţul îl respecta nespus, fiicele îi spuneau cu drag nenea Ion.

Vor trece ani şi nu voi crede că badea Ion nu mai calcă prin via de la Coloniţa, că nu stă aplecat asupra unei cărţi,nu ţine nepoţii pe braţe şi-i îndrumă spre un viitor luminos. Nu voi crede, aşa cum de doi ani nu vreau să cred că nu mai am tată.
Noi toţi suntem o mică veşnicie
Din clipe multe anii rânduim
Şi-această mare-mpărăţie
N-ar fi nicicum o avuţie,
Dacă am şti că nu murim…. (Ion PROCA)

Veronica PÂRLEA-CONOVALI, magistru în istorie, scriitoare

73 de ani de la primul val de deportări din noaptea spre 13 iunie 1941

Astăzi se împlinesc 73 de ani de la primele deportari în Siberia(noaptea spre 13 iunie 1941), după ce la 28 Iunie 1940 URSS (Rusia sovietica) a ocupat Basarabia și Bucovina de nord. Sute de mii de oameni au murit după așa zisa „eliberare”, iar zeci de mii au fost împușcați fie pe pământurile natale, fie pe pământurile Siberiei sau Kazahstanului, printre care copii și femei gravide. În urma crimelor săvârșite pe teritoriul fostei URSS de către bolșevicii ruși, pe timp de pace și-au pierdut viața sute de milioane de oameni. Așa ceva nu s-a mai întâmplat de când e lumea și pământul!

Să aprindem, dragi prieteni, câte o lumânare în memoria tuturor celor care au murit în urma genocidului comunist sovietic.

10464321_651888864880177_7380297454461079412_n

10455863_651888854880178_7189211457294978581_n

143 de ani de la nașterea lui Nicolae Iorga



“Un popor care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții” – N. Iorga

Astăzi, 6 iunie 2014, se împlinesc 143 de ani de la nașterea istoricului, enciclopedistului și memorialistului N. Iorga. Fost Prim-ministru, Parlamentar, profesor universitar și academician.

Acest mare patriot spunea că „Patria sunt eu, eşti tu, e tot ceea ce iubim, tot ceea ce visăm, tot ceea ce va fi când nu vom mai fi noi. Iar cei fără Patrie nu au nici nume, nici aspirații, nici considerație, nici drepturi, nici nu pot fi socotiți ca frați în mijlocul popoarelor. Sunt bastarzii Umanității”.

IST_6912501_1182-5
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 141 other followers

%d bloggers like this: