201 ani de ocupaţie a Rusiei

Astăzi se împlinesc 201 ani de la ruperea din inima Moldovei de către Rusia Ţaristă a teritoriului dintre Prut şi Nistru numită ulterior Basarabia. Au trecut după cum vedeţi peste 201 ani însă Rusia nu poate să se împace cu libertatea şi dreptul nostru de a trăi împreună în unitate şi pace, fapt confirmat prin ocuparea teritoriului în stânga Nistrului- Transnistria în 1991. Libertatea nu se cerşeşte ci se cucereşte de aceea vă chem să continuăm lupta pentru libertatea noastră condamnând totodată politica imperialistă a Federaţiei Ruse.

Toţi pentru Europa, Europa pentru toţi !

Dragi prieteni, suntem europeni şi locul nostru este în Uniunea Europeană. Toţi cei care sunt pentru realizarea acestui obiectiv, vă aşteptăm sâmbătă 18 mai:

• ora 14.00, în Scuarul Teatrului Naţional de Operă şi Balet „M. Bieşu”, unde va avea loc inaugurarea oficială a sărbătorii Ziua Europei – 2013. Tot aici, cu începere de la ora 14.00, îşi va deschide porţile „Satul European”, acţiune organizată de misiunile diplomatice ale statelor membre ale Uniunii Europene, pentru a împărtăşi cultura, tradiţiile şi bucătăria ţărilor pe care le reprezintă.În cadrul „Satului European” vor avea loc două dezbateri publice vizavi de aspectele politice şi economice ale cooperării UE – Republica Moldova, cu participarea ambasadorilor UE şi a oficialilor moldoveni. De asemenea, vor fi amenajate colţuri lingvistice, unde vizitatorii vor avea posibilitatea să înveţe cuvinte sau expresii în diferite limbi ale UE. În acelaşi timp, copiii vor avea posibilitatea să deseneze pe asfalt cu creioane colorate şi / sau să-şi picteze pe corp (body painting) diferite simboluri ale UE. Cei mai activi copii vor primi cadouri de la Delegaţia Uniunii Europene în Republica Moldova.

• Sărbătoarea Ziua Europei va culmina cu un concert extraordinar, care se va desfşura în Piaţa Marii Adunări Naţionale cu începere de la ora 19.00, cu participarea vedetelor din Republica Moldova şi din străinătate.De Ziua Europei pe scena din centrul Chişinăului vor evolua ANTONIA, Cătălin Josan şi Alex Calancea band, DEEPCENTRAL, Ionela Ţăruş şi Mihai Ungureanu, Mircea Palamari, Centrul republican pentru copii şi tineret „Artico”, ansamblul  „Fantezia”, Ion Paladi, Iurie Sadovnic, Anatol Dumitraş, Lidia Botezatu şi Radu Dolgan, Ana Barbu, Gheorghe Ţopa, Catharsis, Cristi Aldea-Teodorovici, Tania Cerga etc.

De ce şi cât va sta în genunchi în faţa Rusiei R.Moldova?

În genunchi în faţa Rusiei stau nu cei ce conduc Republica Moldova,  ei se cred pe cal, iar unul din ei crede că el este “primul”; în genunchi stă poporul, adică noi, românii-moldoveni, cărora de peste 200 de ani străinii, şi-n primul rând ruşii, ne tot spun cine suntem, cum se numeşte limba vorbită de noi, cu cine să fim şi cu cine să nu fim împreună.  Pentru Rusia e crucial ca Republica Moldova să nu fie nici cu Uniunea Europeană – în marea familie a civilizaţiilor cultivate, nici cu România, de care o leagă  istoria şi sângele, ci cu Rusia; dovada – istoria falsificată de ea începând cu 16 mai 1812 !!! Alexandru I cu Golenisciev-Kutuzov, Stalin cu Molotov, Putin cu Kozacul si superstrategul sau Rogozin au fost şi sunt cei, care zi şi noapte se gândeau şi se gândesc în continuare cum să ne facă “fericiţi”. Iată “povestea” Rusiei despre ocupaţiile din 1812, 1940, 1944: “salvaţi” şi ,,eliberaţi”, chipurile, de Imperiul otoman şi de romani – în consecinţă, Ţara Moldovei ruptă-n două în 1812, iar România – în 1940.

În prezent suntem liberi şi independenţi, recunoscuţi şi de cei ce ne-au ocupat, de Rusia, dar nu liberi de a adera la  Uniunea Europeană sau de a ne uni cu România, ţara tuturor românilor; independenţi, dar dependenţi  de Rusia, până ne va ocupa din nou, este vorba de timp şi de conjuctura potrivită Rusiei, aşa cum a fost  în 1812-40-44 şi 1991, cand au ocupat Transnistria şi oraşul Tighina (dacă n-au putut avea tot teritoriul, au înşfăcat măcar o parte, doar ca să se poată menţine în Balcani).

Ne-au băgat ideea  că suntem “moldoveni” de naţionalitate şi vorbim “limba moldovenească”, dar de vorbit să vorbim  în rusă, nu la ei în ospeţie,  la  noi, acasă, de parca am fi în Kaliningrad.

Rusia nu vrea să avem o Istorie a românilor. Ea vrea ca Istoria Republicii Moldova să fie scrisă pe placul ei, ca în anii de trista ocupaţie!

R. Moldova – stat independent!!! Dar cu Mitropolit subordonat Patriarhiei Rusiei, de parca am fi republica Volgograd! La toate serviciile divine obligatoriu este pomenit Patriarhul Rusiei şi nu cel al României, cum ar fi corect; nici cum nu vor să recunoască originile noastre româneşti, de aceea neagă spiritualitatea care ne defineşte.

Aşa au văzut şi aşa  văd conducătorii Rusiei “fericirea” a patru milioane de români moldoveni, care au locuit şi locuiesc în spaţiul pruto-nistrean – teritoriu moştenit de la strămoşii noştri daci, şi nicidecum al Rusiei, cum pretindeau foştii şi pretind unii dintre actualii politicieni ruşi.

Am păşit în al 202 an de cand ne-aţi “fericit”, mulţumim , spasibo,  uvajaemîe gospoda Rossii, no mî v vaşei pomoşci i sciastii ne nujdaemsia, nahlebalisi russkogo “sciastia” naşi roditeli, dedi, pradedi i bratiia.

Trist, dar adevarat e când spunem, că libertatea  unui popor nu întotdeauna depinde de el sau de conducătorii pe care îi are, cu toate că ultimii au rolul decisiv în salvarea libertăţii  poporului; exemple avem multe în istoria omenirii (războaiele câştigate de Ştefan cel Mare şi Sfânt, Domnitorul Moldovei; cel câştigat de Filanda în lupta cu URSS etc.)

Şi totuşi, făcând abstracţie de conjuncturile politice, soarta unui popor a depins întotdeauna şi în toate timpurile de cel, care se afla la cârma statului, fie el domnitor, preşedinte sau prim-ministru, căci el a fost şi rămâne pentru mulţime exemplu de demnitate…  Nu degeaba există expresia “funcţie de demnitate publică” , presupunându-se de la sine, că aceasta obligă la exemple pozitive. Exemplele, la noi, însă, pot fi diferite… Astăzi, unii, gustând puterea, uită de menirea funcţiei pe care o deţin şi cred că pot face cu ea tot ce-şi doresc. Trădarea şi punerea în genunchi a propriului popor, pe care ţi-a căzut norocul să-l conduci – această jertfă nevinovată adusă străinului, nu mai este una de ocară, cum nu mai este pentru unii  o ruşine să furi…

Aş putea să dau exemple din istorie, dar nu acest scop urmăresc; vreau să mă refer nu  la trecutul nostru istoric, unde am avut de toate: şi viaţă dată pentru libertatea poporului, dar şi trădare în numele propriului orgoliu – orgoliul de a fi primul în toate. Dar poţi oare fi  “primul”, îndeplinind ordine străine, deci, fiind de fapt în  simbrie la străin, adică sub un străin?

Vreau să vorbim despre prezent, deoarece cunoaştem, că prezentul construieşte viitorul.

Aşadar, de ce stă R. Moldova în genunchi în faţa Rusiei, de ce tac moldovenii când văd că alesul lor, în loc să-i conducă cu demnitate, spune ce le convine/place conducătorilor Rusiei, semnează ce documente vor ei! Într-un cuvânt, face tot cum doreşte Cremlinul, altfel cum să înţelegem, că după ce juri pe  Constituţia R. Moldova, semnezi Acorduri cum prevede legislaţia Rusiei, nu cum prevede legislaţia noastră. Cred că deja aţi înţeles că este vorba de Vlad cel Filat, care la o întâlnire cu brigadirul colhozului “PMR” a dat jos de pe perete stema de stat şi tricolorul, ca să nu-l streseze pe acesta, iar la ultima intâlnire din 5 decembrie 2012 cu Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a semnat Acordul “sărbătorilor”, Acord, care prevede organizarea în fiecare an, de 9 mai, sărbătoarea “victoriei în Marele  Război pentru  apărarea Patriei”, “uitând” că legislaţia R. Moldova prevede sintagma “al doilea război mondial”! Iată, stimaţi români – moldoveni, cine ne pune în genunchi în faţa conducătorilor Rusiei, iată de ce superstrategul Rogozin şi-a făcut apariţia pe data de 9 mai în Piaţa Marii Adunări Naţionale.

Ce credeţi, stimaţi cetăţeni, despre asemenea conducători? Care ar fi motivul acestor conducători, care jură cu mâna pe Constituţia R. Moldova, dar după ce ocupă funcţia uită de jurământ şi fac doar ce vor ei sau ce li se spune de undeva, din piaţa Roşie, fie în folosul personal, fie în interesul străinului, numai nu în folosul poporului? De ce apără interesele Rusiei şi nu ale statului, în numele căruia au jurat. O să spuneţi, că politica e o mare c… sau că aşa ni-i norocul şi această soartă ne este dată de la Dumnezeu… nu pot să fiu de acord, Domnul cel de sus a dat poporului român ceea ce a dat tuturor popoarelor şi spun aceste cuvinte în ziua Paştelui Blajinilor (Dumnezeu să-i odihnească pe cei morţi şi-n primul rând pe cei, care au murit pentru cauza poporului lor). Problema e în noi, dragi români, da, e în noi şi stiţi de ce, pentru că:

- ne place să fim amăgiţi;

- nu ne plac oamenii cinstiţi sau ne plac mai puţin;

- moldovenilor le plac tradătorii şi le place să-i ierte (“tradare să fie, dar să ştiu şi eu”, vorba lui Caragiale);

- suntem prea orgolioşi şi plini de sine şi mai repede ne dăm cu cel ce ne tradează, ce ne amăgeşte, ne fură, decât cu adevărul şi dreptatea;

- ne bucurăm când stăpânul sau trădătorul  ne aruncă câte un os, chiar de pierde poporul;

- folosim omul şi Ţara în interes personal sau în interesul “şefului” şi al străinului, numai să ne fie bine;

- ne place să slujim mai mult străinului, decât poporului;

- ne place să trăim cu capul aplecat, decât cu capul sus şi cu demnitate;

- ne place să vorbim în limba rusă,  cu toate că  am fost ocupaţi de Rusia, decat în limba română;

- îi credem pe cei ce ne-au ocupat mai mult decât pe ai noştri în problemele ce ţin de identitatea noastră, de denumirea limbii  vorbite, de adevarata istorie a noastră;

- ne place să fim mai bine cu străinul, decât cu fratele;

Întru-un cuvânt, ne place cel ce ne ocupă, ne trădează, ne amăgeşte, ne fură, ne sărăceşte moral şi material, dorind totodată să trăim în libertate, în bunăstare şi cu multă dreptate. Asa ceva, dragi români de pretutindeni, Dumnezeu n-a dat, Maria sa a dat Omul, pamântul, aerul şi apa pentru el, în rest totul e în mâna lui şi depinde totul de el, atât soarta lui, cât şi soarta poporului său.

Iată,  din punctul meu de vedere, răspunsul la întrebarea “de ce şi cât va sta R. Moldova în genunchi în faţa Rusiei”.

Vorba populară: Dumnezeu dă, dar în torbă nu pune. Este o dovadă în plus a vieţii trăite de român, fie el moldovean, muntean, ardelean, bănăţean, oltean, bucovinean, maramureşean, sau transnistrean… În toate timpurile, indifirent de cine i-a fost domnitorul sau Prim- ministrul. Aşadar, nu uitaţi să vă cumpăraţi torbă, dar aveţi mare grijă ce puneţi în ea – fericire sau necaz, dragoste sau ură, omenie sau despotism, grijă de OM, de Ţară sau slugă la stăpân, valori şi principii sau orgolii şi autoritarism, onestitate şi demnitate sau minciuni şi hoţie…

Fiecare naţiune şi  popor îşi dezvoltă singur calităţile sale. Noi, urmaşii lui Decebal, nu am fost un popor războinic, ne-am croit viaţa fără războaie, nu am ocupat teritorii ce nu ne aparţineau şi nu am luat de la nimeni nici o farmătură, am trait din munca noastră. Istoria, însă, ne demonstrează, că nu toate popoarele au procedat la fel; unul din ele este şi poporul rus, căruia i-a plăcut şi încă îi mai place să ocupe şi să subjuge popoarele mici. De ce, ce nu le ajunge, zău nu înţeleg, doar astăzi au de toate, înafară de respect din partea popoarelor subjugate. Politica Rusiei de a domina în toate, inclusiv şi-n cele rele, ştirbeşte foarte mult din ceea ce a lăsat ca moştenire poporul paşnic, din ceea ce creează şi astăzi scriitorii, arhitecţii, inginerii, oamenii de cultură şi artă (teatrul, pictura, cinematografia, jurnalismul, radio, TV ect.). Dacă scriitorii, oamenii de cultură, au schimbat  la faţă Rusia, atunci oamenii politici de astăzi menţin, din păcate, faţa Rusiei ţariste şi comunisto-sovietice. Din ce motive tac cetăţenii  Rusiei timp de 200 de ani despre politica imperială a statului lor în privinţa popoarelor mici. Nu cumva aceasta-i o caracteristică a  poporului rus, creată de secole; nu cumva Basarabia istorică şi Transnistria ar fi fost ocupate, indifirent de cine era sau cine este la cârma Rusiei? Păcat, timpurile şi lumea s-au schimbat şi doar în folosul poporului rus va fi, dacă se va schimba şi faţa Rusiei  politice.

Bună ziua şi Hristos a Înviat dragi români-moldoveni!

Ce ruşine din partea celor ce ne conduc şi câtă umilinţă din partea celor ce ne-au ocupat! Şi toate acestea se datorează ex. Prim-ministrului V. Filat, care a semnat la 5 decembrie 2012 la Ashabad Acordul CSI cu privire la ,,sărbătoarea” zilei de 9 mai  (abia acum am înţeles de ce a mers el şi nu Preşedintele N. Timofti la şedinta CSI care obliga R. Moldova să serbeze 9 mai ca victorie în ,,Marele razboi pentru apărarea Patriei”. (cu un material despre punerea Republicii în genunchi de către ,,proprii feciori”  voi reveni puţin mai târziu).

Acum vreau să le MULŢUMESC TUTUROR PATRIOŢILOR, CARE AU APĂRAT CU MULTĂ DEMNITATE, IERI, ÎN PIAŢA MARII ADUNĂRI NAŢIONALE, ONOAREA NOASTRĂ, care a fost pusă cu atâta “dăruire de sine” de către V. Filat la picioarele lui Rogozin, adică a Rusiei lui V. Putin, nu Rusiei ce aparţine poporului rus,  fiindcă cunosc multă lume, care gândeşte altfel decât cei ce stau azi la cârma Rusiei şi vor să ne ocupe din nou.

Scriind  aceste rânduri, nu înseamnă că sunt împotriva  poporului rus, care  consideră ziua de 9 mai drept sfârşitul războiului pentru Apărarea Patriei, declanşat de  cei doi despoţi-dictatori ai sec. XX – Hitler şi Stalin, artizani ai Pactului Ribbentrop-Molotov, acesta fiind într-adevar o victorie  asupra Germaniei naziste. Din contra, sunt alături de cetăţenii Rusiei, fiind vorba despre o victorie a Rusiei sovietice în acea perioadă şi nicidecum o victorie pentru noi, deoarece această victorie pe care a obţinut-o poporul rus, pentru românii moldoveni din partea dreaptă a Prutului şi până dincolo de Nistru s-a terminat cu a treia ocupaţie de către Rusia sovietică, care a întrodus cu baioneta pe teritoriul nostru un alt regim – regimul comunist! Acest regim ne-a distrus conştient prin politica sa, începând cu întroducerea limbii ruse ca limbă oficială, deportarile în Siberia, foametea organizată, ,,naţionalizarea”, adică exproprierea celor ce munceau din noapte până-n noapte, distrugerea bisericilor cu tot cu preoţi, închiderea în lagărele sovietice sau spitalele de psihiatrie a celor, care se ridicau împotriva politicii comuniştilor, pledând pentru adevar şi dreptate; terminând cu rusificarea totală prin închiderea grădiniţelor şi şcolilor cu predare în limba română şi deschiderea în schimb a celor cu predare în limba rusă pentru românii din Basarabia postbelică; politica, care încă mulţi ani va fi simţită şi traită dureros de către noi.

Hristos a Înviat, dragi români de pe ambele maluri ale Prutului şi Nistrului!

23 de ani în urmă, eu, ca şi mulţi dintre Dvs-tră, stimaţi prieteni-cetăţeni, tăiam, cum se spune, ,,în stânga şi-n dreapta” pentru cauza noastră, fiind conştienţi, că totul depinde de noi; mai ales, că o bună parte dintre noi eram tineri, iar tinerii ca tinerii – dacă vor ceva, atunci  azi, şi nu mâine. Eram foarte activ în toate şi credeam că anume noi vom face UNIREA. Dar 20 şi ceva de ani de independenţă ne arată, că problema Unirii  este mult mai complicată şi delicată decât am crezut noi, atunci, şi decât cred unii, acum. Motivul e unul şi cred că-l înţeleg cei, ce vor să-l înţeleagă: el rezidă în noi înşine; sau, mai bine zis, el se află în ,,mânuţele” unor ,,patrioţi” de-ai nostri, care respiră cu interesul Cremlinului; iar, de asemenea “patrioţi”, slavă Domnului, moldovenii nu duc lipsă. Cunostinţele, mintea, sufletul acestui soi de oameni (cu tot ce le-a dat sau nu le-a dat Cel de Sus) sunt împotriva  Darului dat de Dumnezeu românilor – să trăiască împreună sub un singur drapel, în aceeaşi Ţară, ca şi toate celelalte popoare din lume, inclusiv cel rus.
6 mai 1990: Podul de flori, acţiune acceptată de imperiul sovietic, care a despărţit la 28 iunie 1940 teritoriul şi poporul român în două, va rămâne în istorie ca o dovadă în plus că noi, moldovenii, suntem români şi locul nostru este acolo, unde a hotărât la 27 martie Sfatul Ţării.
Dar, ca sa nu iau pâinea istoricilor, voi reveni la Podul de flori.
Aşadar, fiind responsabil, prin hotărârea Executivului Frontului Popular, de Podul de flori Ungheni-Iaşi, îmi amintesc că ziua de 6 mai 1990 era una toridă. Dar cu toată arsiţa, în sufletul tuturor romanilor, indifirent de pe ce mal erau veniţi, era  o mare, mare bucurie, amestecată şi cu multă durere, fiindcă toţi nu se văzuse ca rude de sânge de 50 de ani! Şi, ca să se recunoască unul pe altul,  ţineau şi unii, şi alţii, fotografii în mâinile ridicate sus, ca să le vadă cei ce sunt căutaţi – fie frate, soră, nepot, verişor, unchi etc. O MARE de oameni cu fotografii…
Multă, foarte multă lume, nu am mai văzut de atunci atâta lume adunată împreună, doar la Marile Adunări Naţionale! Care au fost mai norocoşi, s-au regăsit şi s-au îmbrăţişat cu ochii plini de lacrimi, care nu – s-au împrietenit cu alţii, oricum erau fraţi şi s-au aşezat cu toţii care şi pe unde să-şi spună durerile. Dar cel mai ineresant a fost, că în timp ce toată lumea aştepta decizia grănicerilor de a permite trecerea ,,hotarului”, am obsevat că cineva deja înoată spre noi! Culmea a fost să vedem, că înnota nu un om, ci o căprioară!!! Aşadar, căprioara a fost acea fiinţă, care ne-a sugerat că nu trebuie să aşteptăm comanda, ci să pornim în înnot, caci nu poate exista un ,,hotar” pe pământul care-ţi aparţine!…
Păcat că a plecat dintre noi marele regizor şi  marele român Valeriu Gagiu şi n-a reuşit să facă montajul filmulul despre Podul de flori de la Ungheni-Iasi, fiindcă anume răposatul a filmat evenimentul în acea zi.
Un alt moment important. După cum am spus, în acea zi era foarte cald şi toţi căutau să bea ceva. Se organizase / instalase nişte gherete şi mese, care să vânda câte ceva de-ale gurii şi apă pentru românii moldoveni din partea noastră, care aveau ruble (şi-a oferit suportul la organizare Ministrul de atunci al comerţului din RSSM, dl Valeriu Bobuţac), dar ce facem cu românii de dincolo, căci ei nu aveau ruble! Noi, românii de dincoace, le-am dat fraţilor noştri de dincolo toate rublele pe care le-am avut… Cu toate acestea, căldura şi mulţimea de oameni te sufoca, era greu de suportat aerul încins şi lacrimile oamenilor. Soarele te ardea atât de tare, încât era greu să deschizi gura, aşa lumea n-o să reziste, putem avea probleme de sănătate… Ceva trebuia de făcut!
Dumnezeu era alături de noi şi ideea mi-a venit peste puţin timp: soluţia era să se vândă produse şi celor care nu au ruble, adică să se permită achitarea şi în lei româneşti! Mă gândeam cum să-l găsesc mai repede pe dl Ministru Valeriu Bobuţac ca să rezolv problema, ştiam că este pe undeva pe la Ungheni. Când am dat de dlui, aşa cum sunt eu, puţin impulsiv, după “bună ziua”, îndată zic, “Trebuie să permiteţi românilor de dincolo de Prut să achite în lei, fiindcă  mor de sete, ruble nu au, iar  noi le-am dat toate rublele pe care le-am avut”! Ciudat sau nu, dar în loc de interdicţie, am auzit indicaţia: “Chemaţi-l la mine pe şeful alimentaţiei publice!” În câteva minute se apropie un cetăţean şi zice: ,,Sluşaiu Vas, tovarişci ministr!” (“La dispoziţia D-voastră, dle ministru”!) – aud şi văd acel dialog de parcă s-ar fi întamplat azi. Bobuţac: ,,Pusti liudi rascitaiutsia i v leeah” (“Las-ca oamenii să achite şi în lei româneşti!”). Cel de la alimentaţia publică: ,,Tov. Ministr, ia ne mogu, cito ia budu delati s leiami?” (“Tovarăşe ministru, nu pot, ce-o să fac mai apoi cu leii?”) Bobutac: ,,Ăto ne Vaşe delo, ia scazal, vâpolneai” (“Nu e treaba dumitale, am zis, execută!”). Şi astfel, datorită dlui V. Bobuţac, s-a rezolvat problema cu apa şi celelalte. Ce-a făcut dl. Bobuţac cu leii româneşti, i-a schimbat sau i-a trecut la pierderi – nu cunosc, mi-a scăpat să-l întreb; cert este că a procedat ca un conducător, care s-a gândit  în primul rând la oameni şi mai apoi la consecinţe sau perderi.
Aici aş vrea să spun, că 6 mai 1990 nu este doar ziua Podului de flori, ci şi ziua, când nu numai oamenii de acelaşi sânge au trecut Prutul, ci a trecut Prutul pentru prima oară şi leul românesc!!!

P.S. Privind fotografia de la Podul de flori de pe site-ul PRO TV ,,În profunzime”, am devenit şi eu nostalgic după acele timpuri şi cred că o să-mi daţi dreptate; tinereţe, tinereţe, spunea adesea mama Irina, la vârsta ei de 88 de ani, Dumnezeu s-o odihnească în pace, împreună cu tata Toader şi fraţii Gheorghe, Simion şi Naşul Visarion.

Despotul moldovenilor şi trădătorul cauzei europene

Săptămâna aceasta am dorit să vin pe blogul meu  cu un articol, în care să arăt faţa adevărată a lui V.Filat, dar am fost rugat de unii colegi să nu fac acest lucru, fiindcă suntem  în săptămâna patimilor, în preajma sărbătorilor de Paşti. Am acceptat, cu toate că sufletul meu simţea din nou trădarea şi fierbea de parca era un ciaun plin cu ,,ciorti”, vorba lui Ion Creangă.

După cum arată ziua de azi, am greşit şi eu, şi colegii mei care m-au sfătuit, pentru că nu am scris articolul “V. Filat – despotul Republicii Moldova”. De ce?  Fiindcă de patru luni scriu şi spun că V. Filat este trădător de neam, n-are Ţară, inimă şi nu are nici Dumnezeu, chiar dacă merge la sfânta biserică. Ba mai mult,  este un adevărat despot al Republicii Moldova. Cine m-a crezut? Puţini, ba din contra, eram huiduit din toate părţile. Fosta … Ana Guţu chiar a încercat să-mi închidă gura, iar mai apoi, împreună cu cei 7 ,,patrioţi de nivel european”, pe motivul că eu sunt, chipurile, ,,bolnav”, au pus în aplicare scenariul lui Filat de  a mă destitui din funcţia de Preşedinte al PL, ceea ce trebuia să ducă de  fapt la distrugerea partidului, doar ca să-i facă pe plac despotului Filat, iar ultimul – să facă pe placul Kremlinului. Dar n-a fost să fie aşa, fiindcă am acţionat prompt şi dur, aşa cum a descris Ion Creangă în povestea sa cu Ivan Turbincă: ,,Paşol na turbincă, ciorti! Atunci diavolii odată încep a se cărăbăni unul peste altul în turbincă, de parcă-i aducea vântul.”. În a cui, credeţi, în a lui Ivan Turbincă? Nu, greşiti, în altă turbincă, în turbinca verde a lui Vlad Filat. Turbinca lui Ivan Turbincă e păstrată în casa cea mare pentru ziua când poporul va zice  – ,,Paşol na turbinca, Scaraoţchi!”, altfel “o să ne găsim beleaua cu dânsul”, dacă nu am gasit-o deja.

Dar să revenim la ziua de azi. Noua coaliţie roşu-verde, PLDM-PCRM, a dat o adevărată lovitură de stat. În săptămâna patimilor, în vinerea, când a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, gadîrcii, sub conducerea Despotului, împreună cu comuniştii şi filaţii, au răstignit în Republica Moldova statul de drept. Votul gadîrcilor este plata pe care o plătesc pentru cei 30 de arginţi ai lui Iuda, primiţi de la Vlad  Filat.

S-a terminat cu lupta împotriva corupţiei, pentru că CNA a fost trecut în subordinea Guvernului, ca să claseze toate dosarele miniştrilor penali ai PLDM, inclusiv posibilitatea de a deschide un dosar penal ex-prim-ministrului pentru, posibil, trafic de influenţă  şi abuz de putere, cu referinţă la cazul convorbirilor telefonice interceptate în dosarul Vicol. S-a terminat şi cu Curtea Constituţională (în viziunea lor!), căci judecătorilor le-a fost retrasă  inamovibilitatea şi sunt pasibili de a fi destituiţi, dacă coaliţia roşu-verde “nu mai are încredere” în ei. S-a terminat şi cu procurorul general,  care practic  a fost revocat astăzi din funcţie. Nu mai zic de sărmanul Dodon, care, după ce fost majorat pragul  electoral la 7 la sută, nu mai are nici o şansă să nimerească în viitorul parlament. Cu alte cuvinte, astăzi au fost adoptate legi, care să  ne certe definitiv cu Uniunea Europeană, adică, să schimbe vectorul nostru de politică externă şi să ne întoarcă cu faţa spre Rusia, să pună capăt luptei cu corupţia şi statului de drept, să pregătească terenul pentru alegerile anticipate. Ceea ce şi-a dorit Voronin, a fost îndeplinit de Filat.

Lovitură în statul de drept, lovitură în Democraţie, lovitură în cursul european, lovitură în speranţa oamenilor, care majoritatea trăiesc sub nivelul sărăciei. Iată ce au făcut astăzi liberal-democraţii lui Filat împreună cu comuniştii, iată “calităţile” Despotului. Numai un Despot poate adopta legi pentru a distruge Curtea Constituţională, numai Filat-despotul nu vrea să recunoască inamovibilitatea judecătorilor Curţii Constituţionale, fără de care nu putem vorbi despre un stat de drept şi democratic, numai un despot dă împuterniciri unui Prim-ministru interimar funcţii suplimentare anticonstituţionale, în situaţia în care Guvernul în întregime nu are aşa împuterniciri, fiindcă este demis şi atribuţiile sale sunt foarte limitate şi clar descrise în articolul 103 al Constituţiei. Numai un despot conduce prin telefon şi nu prin intermediul legii. Numai un Despot pune în capul mesei puterea şi averea, corupţia, contrabanda şi ia sub controlul său organelle, care au misiunea să lupte cu aceste fărădelegi. Numai un Despot ca V. Filat a putut fi şi este mai autoritar decât chiar nomenclaturiştii sovietici de după Lenin şi Stalin.

DESPOTISMUL şi TRĂDAREA – iată, stimaţi cetăţeni, care sunt marile probleme  ale Republicii Moldova.

Apropo, burtărarii lui sau, poate şi agenţi ai Rusiei, sunt oameni cu carte, şi nu boschetari. Datorită lor, Despotul permanent e pe primul loc în sondaje, iar cetăţenii se închină în faţa lui, pe alocuri îi pupă şi mâna. Unii sunt gata să-şi dea şi viaţa pentru “marele integrist”, mă atacă pe mine zi şi noapte, mă sfătuie să plec din politică, mă fac trădător, când de fapt, ei cu Despotul lor trădează cauza zi de zi. Dar, vorba ceea , Ţara se apără nu cu burta, ci cu capul. Având în vedere că eu cunosc metodele, tehnologiile, tactica şi  strategia Despotului şi faptul că nu lui îi aparţine lupta pentru libertatea noastră, n-o să las mâinile în jos, aşa cum doreşte el, ci o să continui lupta. Şi nu numai eu, ci toţi acei care înţeleg ce se întâmplă cu viitorul nostru european.

“…Un popor nepolitic e un organism mort”, spune Liviu Rebreanu în romanul “Gloria”. Integrarea Europeană este unica şansă de a ne rupe de cei, care ne-au ocupat şi timp de 200 de ani ne-au distrus cea mai importantă valoare – conştiinţa naţională. De această integrare depinde viaţa cetăţenilor, viitorul urmaşilor noştri, şi nu în ultimul rând funcţionarea valorilor democratice, care din cauza Despotului continuă să fie compromise. Iată care sunt  problemele noastre, stimaţi cetăţeni, iată cu ce nu mă pot împăca eu,  iată de ce nu-l accept accept pe Despot. Conştient, inconştient, nu mă interesează, important e că, din cauza politicii lui, oamenii pierd încrederea în aceste valori şi este foarte-foarte trist, ba chiar tragic.

De altfel, noi am mai trecut printr-o astfel de situaţie în 2001. Vă amintiţi cât a luat PCRM? Nici mai mult, nici mai puţin decât 50 de procente, iar în total 71 mandate. Asta dorim, asta ne-am asumat în 2009, pentru asta ne-au votat oamenii şi în 2009, şi în 2010, tovarăşe Despot?

Omul care consideră că totul depinde doar de el, că totul iî aparţine lui, începând cu încrederea cetăţenilor oferită prin vot, cu încrederea colegilor de partid, de Alianţă, a partenerilor europeni şi americani şi terminând cu puterea şi averea  absolută, se numeşte DESPOT.

Omul care promovează interesele altui stat, indiferent de are sau nu are funcţie în stat şi de ce nivel, se numeşte TRĂDĂTOR, iar omul care întruneşte ambele trăsături se numeşte DESPOT-TRĂDĂTOR.

Aşadar, unde-i interesul european, foştii mei colegi, dacă lucrurile stau cam aşa: ,,S-ar putea ca negocierile cu UE să fie oprite pe un termen nedeterminat”, iar alegerile anticipate sunt inevitabile. Ce o să ziceţi când o să rămâneţi şi fără Filat, şi fără mandate? Doar argumentul vostru pentru debarcarea mea a fost: ,,Ghimpu o să aducă Republica la alegeri anticipate şi astfel o să revină comuniştii la putere”…

Nu te teme, turmă mică! Credinţa în Dreptate este atât de mare, încât ea va cuprinde întreaga Republică Moldova. A venit timpul celor, care  fac dreptate. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

După ziua de azi mai credeţi în Filat, sau sunteţi şi în continuare Toma necredinciosul? Vor fi alegeri anticipate, aşa că veniţi acasă cu toţii, înafară de cei trei, şi sunt convins că o să vi se facă mai bine pe suflet.

Sărbători liniştite, paşte luminos în aceste zile negre pentru Republica Moldova.

Cu respect, prietenul D-stră, dar ,,duşmanul” lui Filat şi al Rusiei.

Cu cine, totuşi, sunteţi, Dna Guţu?..

Cu corupţii şi cu comuniştii sau cu alegătorii care au votat împotriva corupţiei şi a comuniştilor?

Ana Gutu: ,,Corupţia nu are culoare politică şi ea trebuie combatută pe toate palierele”…  “PCRM-ul  niciodată nu va juca în favoarea AIE”.

Aveţi perfectă dreptate, Doamna Guţu, dar vă rog să explicaţi alegătorilor PL, şi nu numai, ce s-a întâmplat după 19 februarie de aţi schimbat la 180 de grade poziţia D-stră faţă de corupţie şi atitudinea faţă de comunişti. Când aţi pledat pentru adevăr, atunci sau acum, când susţineţi din toate puterile corupţii şi aţi votat împreună cu PCRM demiterea lui M. Lupu din funcţia de Preşedinte al Parlamentului şi, astfel, aţi creat condiţii pentru dizolvarea Parlamentului şi declanşarea alegerilor anticipate. De ce folosiţi cauza naţională – integrarea europeană doar pentru a-l susţine pe V. Filat? Ce are V. Filat cu cauza europeană după ce am rămas din cauza lui şi fără Guvern, şi fără Parlament în anul Summit-ului de la Vilnius? Doar ştiţi foarte bine că declanşarea  crizei politice a început cu denunţarea Acordului AIE de către V. Filat şi votul dat de PLDM împreună cu PCRM pentru lichidarea funcţiei de Prim-vicepreşedinte al Parlamentului. Apropo, ştiţi că dl Ion Hadârcă a tânjit şi poate mai tânjeşte după această funcţie, dacă nu chiar pentru cea de Preşedinte al Parlamentului? Cum o să vă simţiţi si ce o să spuneţi oamenilor în cazul în care V. Filat va face alianţă cu comuniştii sau în cazul alegerilor anticipate, datorită cărora aţi lovit în mine ca Preşedinte şi  aţi încercat să puneţi mâna pe partid şi aceasta doar că eu nu plac Kremlinului şi nu susţin mafia în scaunul puterii?

P.S. Aş scrie un răspuns consilierului Preşedintelui N. Timofti, dl Ion Păduraru, la articolul său, dar i-ar fi prea gras să fac eu acest lucru. Am să mă limitez doar la o întrebare. Cum explicaţi faptul, dle Păduraru, că sunteţi consilierul Preşedintelui care este ales neconstituţional, vorba D-stră  spusă la unele emisiuni TV cum ar fi: Fabrika(PublikaTV), În Oglindă(EuroTV) şi în cadrul unui interviu acordat pentru jurnal.md

http://www.eurotv.md/video-emisiune-in-oglinda-17-01-12

http://www.jurnal.md/ro/news/ex-ministrul-justi-iei-critica-cea-mai-ru-inoasa-hotarare-a-cc-214724/

 Interviul cu Ana Guţu

Europa Liberă: Doamnă Guţu, cât de gravă e astăzi situaţia? S-a ajuns totuşi la o criză profundă în societate, din moment ce vârful puterii nu se înţelege?

Ana Guţu: „Nu cred că am putea vorbi despre o criză profundă în societate. Deocamdată suntem într-un blocaj politic, fiindcă o componentă a Alianţei pentru Integrare Europeană a denunţat acordul care a fost semnat în decembrie 2010. Cred că există şanse de rescriere a acestui acord, din moment ce componenta PLDM – care este cea mai numeroasă – îşi doreşte acest lucru. Cel puţin, din câte ştiu eu, Partidul Democrat este de acord să se aşeze la masa de tratative. Partidul Liberal dintotdeauna a pledat pentru păstrarea Alianţei pentru Integrare Europeană, fiindcă această şansă pentru moment este unica, nu există alternative şi ea trebuie valorificată, cu orice preţ. Adică politicienii sunt obligaţi, în faţa alegătorilor, în faţa proiectului pe nume statul Republica Moldova, să dea dovadă de discernământ şi maturitate politică pentru a merge înainte.”

 

Europa Liberă: Rescrierea acordului ce înseamnă?

Ana Guţu: „De fapt, acordul care mai era în vigoare nu mai corespundea realităţilor, fiindcă, conform acordului, Marian Lupu trebuia să devină preşedintele Republicii Moldova, Mihai Ghimpu trebuia să devină speaker şi aceasta nu s-a întâmplat. Totuşi orice acord scris ajunge, la un moment, să nu mai corespundă realităţilor. S-a mers pe filiera susţinerii în continuare a acestui acord, dar a fost pusă la îndoială şi necesitatea politizării anumitor instituţii ale statului, şi probabil, în urma acestui discurs, care a parvenit, inclusiv de la societatea civilă, totuşi s-a ajuns la acest conflict intern.”

 

Europa Liberă: Rescrierea acordului ar însemna că totuşi PL-ului trebuie să îi revină o funcţie importantă?

Ana Guţu: „Partidul Liberal nu a formulat anumite pretenţii în acest sens. Suntem, de fapt, în expectativă, fiindcă nu ştim ce vor propune colegii noştri din PLDM. Din câte ştiu, există deja un draft al noului acord. Suntem curioşi să vedem care este conţinutul acestui nou acord. Nu am primit deocamdată nici invitaţie să ne aşezăm la masa de negocieri. Suntem în aşteptare.”

 

Europa Liberă: Cât timp trebuie ca să se limpezească apele?

Ana Guţu: „Dacă ar fi existat suficientă maturitate politică din partea liderilor politici, aceasta trebuia să se întâmple în weekend, fiindcă – dincolo de animozităţi, pretenţii şi ambiţii care sunt exagerat de mari în condiţiile Republicii Moldova – trebuie să fie mereu loc şi pentru responsabilitate. Nu putem să ne permitem să facem nişte jocuri periculoase şi să vedem cine e mai tare aici, în Republica Moldova. Mai mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova, am sperat că, în weekend, s-ar fi întâmplat această întâlnire, cu participarea preşedintelui statului, domnul Nicolae Timofti, poate chiar şi cu expertiză internaţională din partea reprezentantului UE şi ambasadorului Statelor Unite, aşa cum a solicitat, de fapt, şi Partidul Liberal, dar nu a fost să fie. Aceasta mă îngrijorează cel mai tare.”

Europa Liberă: Doamnă Ana Guţu, pe de o parte, parcă toate 3 componente ale Alianţei – constituante ale, nici nu ştiu cum să-i zic, fostei Alianţei pentru Integrare Europeană – insistă pe ideea că alegeri parlamentare categoric nu ar fi momentul să se desfăşoare, Alianţa trebuie să se menţină. Pe de altă parte, totuşi fiecare trage jăratec la turta sa şi se lasă impresia că deocamdată rămâne, ca în fabula lui Donici, „racul, broasca şi o ştiucă”.

Ana Guţu: „Nu ştiu dacă am putea spune că fiecare trage la turta sa. Reiterez disponibilitatea Partidului Liberal de a ne aşeza la masa de negocieri. Din păcate, există carenţe pe dimensiunea comunicării între liderii partidului. Şi, în acest sens, am şi avut o iniţiativă – doamnele din PL – un apel către doamnele din celelalte componente ale Alianţei pentru Integrare Europeană, să temperăm un pic aceste metafore, uneori nelalocul lor, care au fost proliferate din gura tuturor liderilor Alianţei pentru Integrare Europeană şi, cât de curând, să ne aşezăm la masa de negocieri. Dar nu am primit un răspuns pozitiv şi ne pare rău de acest lucru, fiindcă poate o prezenţă feminină, inclusiv în componenţa consiliului AIE, ar fi stăvilit un pic aceste caractere uneori, care sunt prea aprinse.”

 

Europa Liberă: Şeful statului a anunţat că, pe parcursul acestei săptămâni, ar putea să convoace dumnealui liderii Alianţei şi poate nu numai liderii Alianţei, într-un format mai extins, reprezentanţii tuturor formaţiunilor care au creat această coaliţie de guvernare, pentru a se identifica o soluţie şi astfel poate se depăşeşte totuşi această stare de spirit.

Ana Guţu: „Sperăm, şi suntem în aşteptare. Eu cred că această procedură de convocare a unei eventuale reuniuni trebuia să aibă deja loc. Suntem în ziua de marţi, totul s-a întâmplat miercuri. Iată e deja o săptămână, cred că e cazul să dăm dovadă de mai mare celeritate şi viteza acestor convocări şi reuniuni să fie mult mai mare.”

 

Europa Liberă: Între timp, aceste descinderi pe la instituţiile statului, s-au dat publicităţii nişte convorbiri telefonice, ce se întâmplă? Elementele de şantaj sunt puse în funcţiune?

Ana Guţu: „Nu mi-ar place să utilizez acest cuvânt, „şantaj”, probabil că se întâmplă ceea ce trebuia să se întâmple ceva mai demult. Cu toţii ne-am dorit lupta împotriva corupţiei, o luptă sistemică şi nu sporadică, aşa cum se întâmpla înainte. Dar lupta împotriva sistemului este una anevoioasă. Şi nu cred că persoanele, care sunt acum în anumite funcţii şi care şi-au imaginat că pot să subjuge sistemul care a fost pe larg exploatat, în timpul guvernării neo-comuniste a lui Voronin, poate fi păstrat şi în continuare. Este dureros acest fapt, fiindcă e greu peste noapte să începi să respecţi conceptul de integritate. Dar trebuie să se întâmple. Nu cred că este vorba de şantaj.

În faţa legii toată lumea trebuie să fie absolut egală, de la vlădică până la opincă. Legea este una pentru toţi. Şi, dacă cineva a încălcat legea, organele de drept trebuie să-şi facă datoria. Şi nu cred că este cazul să ne împotrivim şi să ne apărăm exponenţii unui sau altui partid. Şi să spunem că ei sunt curaţi ca lacrima, doar pentru faptul că sunt colegi de partid. Corupţia nu are culoare politică şi ea trebuie combătută pe toate palierele.”

 

Europa Liberă: Eventual, dacă se ajunge la alegeri anticipate, ce înseamnă pentru Moldova un scrutin parlamentar anticipat?

Ana Guţu: „Încetinirea, dacă nu chiar stoparea cursului nostru european, fiindcă tot aparatul funcţionăresc va fi în aşteptarea rezultatelor acestor alegeri. Înseamnă o campanie foarte dură, în care fiecare partid îşi va revendica un loc sub soare şi va dori să acceadă la putere. Şi este vorba nu doar de actualele partide parlamentare, dar şi de cele extraparlamentare, care se vor cu tot dinadinsul la cârma Republicii Moldova. Cel mai mare perdant în această eventuală campanie de alegeri anticipate va fi cetăţeanul Republicii Moldova. Şi nu ne dorim deloc acest lucru.”

 

Europa Liberă: Dar sunt voci care spun că va pierde democraţia şi democraţii.

Ana Guţu: „E adevărat. Nu este exclusă o surpriză, adică o ascensiune a forţelor anti-europene. Şi atunci riscăm cu toţii să ne pomenim într-o orientare, pe dimensiunea politicii externe, absolut opusă celei care este astăzi şi care este vectorul european.”

Europa Liberă: Şi unii nu exclud că aţi putea să reveniţi în Legislativ, dacă se convoacă alegeri parlamentare anticipate, exact în aceeaşi formulă.

Ana Guţu: „De fapt, cercetările sociologice despre aceasta şi ne vorbesc, că opţiunile electoratului nu se schimbă foarte des şi foarte brusc. Posibil să repetăm acest scor din 2010 şi să ne pomenim exact în aceeaşi formulă, şi să fim din nou condamnaţi să discutăm. Şi, de fapt, discuţia şi dialogul sunt soluţiile adecvate pentru orice blocaj politic, pentru orice criză politică.”

 

Europa Liberă: Admiteţi o reformatare a guvernării?

Ana Guţu: „Nu ştiu dacă există cuvântul „reformatare”, nu există aşa termen, „reformatare.”

Europa Liberă: Reconfigurare.

Ana Guţu: „Reconfigurare, după alegerile anticipate?”

 

Europa Liberă: Până.

Ana Guţu: „Nu cred că va fi o reconfigurare a guvernării. Dincolo de ambiţiile, uneori foarte personale şi personalizate, nu cred că va exista posibilitatea reconfigurării guvernării. Mă refere la accederea la putere a Partidului Comuniştilor. Nu cred.”

 

Europa Liberă: E nevoie de remanieri guvernamentale?

Ana Guţu: „Dacă unii exponenţi ai deciziilor guvernamentale, care sunt miniştri, viceminiştri, nu fac faţă obligaţiunilor funcţionale, suntem deschişi pentru demiterea cutărui sau cutărui ministru, viceministru, dar să fie puse pe masă şi argumentele care să vorbească împotriva gradului de responsabilitate a respectivului ministru. Remanierile de dragul remanierilor nu dau nimic. Eu înţeleg că este o măsură foarte populară şi populistă în faţa alegătorilor şi cetăţenilor, dar, dincolo de aceste lupte viscerale pe interiorul Alianţei pentru Integrare Europeană, sunt împotriva personalizării culpabilităţii.

Nu poate o singură persoană să poarte vina pentru toate nevoile şi nenorocirile care se întâmplă în Republica Moldova. Trebuie să fim foarte atenţi, fiindcă există oameni şi oameni, există miniştri şi miniştri, există politicieni şi politicieni, şi, de fapt, responsabilitatea este a noastră, a tuturor celor care suntem la putere. Şi vina o purtăm cu toţii împreună. Să vedem însă cum facem ca să constituim cu adevărat o echipă, care îşi doreşte să aibă nişte acţiuni concertate şi acţiuni direcţionate pe calea cea dreaptă. Şi mă refer la parcursul nostru european.”

 

Europa Liberă: Din discuţia cu dumneavoastră, înţeleg că arma, securea războiului poate fi îngropată.

Ana Guţu: „Poate fi îngropată şi trebuie să fie îngropată. Şi acest lucru trebuie să-l înţeleagă, în primul rând, liderii din cadrul AIE. Ne dorim pace, ca să facem referire la un dicton latin: „Si vis pacem para pacem”, vrei pace, pregăteşte pace, dar nu securea războiului pe care trebuie să o fluturăm deasupra capului, fiindcă aceasta nu ne va aduce deloc beneficii.”

 

Europa Liberă: Ce veţi discuta joi şi vineri în Parlament?

Ana Guţu: „Sunt incluse pe ordinea de zi proiecte, care regulamentar au trecut procedura legislativă. Sperăm că se vor desfăşura în condiţii normale aceste şedinţe plenare ale Parlamentului. Dar desigur că, dacă până atunci nu se reuşeşte renegocierea acestui acord, asupra căreia insistă fracţiunea PLDM, cred că vor mai fi şi… vom asista şi la, poate la surprize neplăcute în cadrul şedinţelor Parlamentului.”

 

Europa Liberă: Surprize neplăcute ar mai include şi?

Ana Guţu: „Poate proceduri de vot, mă refer la coalizarea PLDM-PCRM, nu aş vrea să se speculeze prea mult pe acest fapt, dar să nu uităm că PCRM-ul niciodată nu va juca în favoarea Alianţei pentru Integrare Europeană. Şi eu cred că ei sunt extrem de fericiţi acum, că ceea ce se întâmplă în Alianţa pentru Integrare Europeană, de fapt, se întâmplă fără ingerinţa lor şi ei nu decât să stea deoparte şi să bată din palme.”

Europa Liberă: Şi fericirea lor e adusă pe tava chiar de către AIE.

Ana Guţu: „Exact. Se întâmplă ceea ce se întâmplă şi, de fapt, aceasta le aduce puncte electorale lor şi nu nouă.”

Valentina Ursu, http://www.europalibera.org