Comuniştii, interimarul Ghimpu şi primarul Dorin Chirtoacă

Un articol de  Constantin Tănase din 26.05.2010

În 1917, bolşevicii preiau puterea în Rusia în urma unei lovituri de stat, profitând de slăbiciunea şi iresponsabilitatea democraţilor din guvernul Kerenski. În anii ’30 ai secolului trecut, naziştii lui Hitler, profitând de slăbiciunea partidelor democratice, vin la putere pe cale democratică şi îneacă în sânge democraţia şi întreaga Europă. În 2001, comuniştii de la Chişinău, profitând de slăbiciunea şi iresponsabilitatea democraţilor, vin la putere pe cale democratică, pentru ca timp de opt ani de zile să stranguleze democraţia. Istoria se repetă, şi nu numai sub formă de farsă…

Astăzi, ajunşi în opoziţie, comuniştii beneficiază de toate libertăţile democratice şi… se pregătesc să revină la putere ca să pună capac democraţiei. Opt ani, cât a guvernat, Partidul Comuniştilor controla cu o mână de fier televiziunile şi radioul, nepermiţând niciunui politician din fosta opoziţie să apară acolo. Astăzi, ei înşişi fiind în opoziţie, comuniştii sunt cei mai mediatizaţi, lăfăindu-se în studiourile tuturor televiziunilor independente. Iată aici istoria se repetă sub formă de farsă.

Deşi beneficiază de toate avantajele democraţiei, comuniştii nu recunosc noua Putere şi o califică nu doar ca „antidemocratică”, ci şi ca „fascistă şi nazistă”. Ei, care venind la putere în 2001 au declanşat o adevărată „vânătoare de vrăjitoare”, băgându-i la dubă pe oponenţii lor politici, astăzi se plâng ambasadorilor străini acreditaţi la Chişinău de „abuzurile” noilor autorităţi. Colac peste pupăză, comuniştii au solicitat Piaţa Marii Adunări Naţionale pentru a organiza ample acţiuni de protest (pe 12 şi 13 iunie) împotriva „regimului nazist Ghimpu”.

Solicitaţi de TIMPUL să comenteze acest fapt, liderii Alianţei au declarat în unison că e dreptul lor să protesteze, deoarece trăim într-un stat democratic… Ce-i asta: naivitate, slăbiciune, iresponsabilitate politică sau oportunism şi complicitate „discretă” cu comuniştii? Îşi imaginează oare politicienii de la guvernare ce se va întâmpla cu Moldova dacă bolşevicii revin la putere sau imaginaţia lor a fost paralizată de sondajele de opinie care-i dau drept învingători? Oricât ar părea de „antidemocratic” şi oricât s-ar oţărî ambasadorii străini, dar e un act de adevărată blasfemie să le oferi comuniştilor Piaţa Marii Adunări Naţionale – Piaţa pe care s-a declarat Independenţa faţă de URSS, pe care oamenii purtau pe umeri sicrie simbolice pe care era scris „KPSS” şi „Kommunisticeskaia partia Moldavii”…

Ziua de 13 iunie, pentru care comuniştii îşi pregătesc corturile şi steagurile roşii în Piaţa Marii Adunări Naţionale (oare nu cumva Iura Roşca li-i consilier?), este o zi neagră în istoria noastră: pe 13 iunie 1941 comuniştii au organizat cel de-al doilea mare val de deportări. Zeci de mii de moldoveni au fost „ridicaţi” noaptea, urcaţi în vagoane pentru vite şi duşi în „siberii de gheaţă”, despărţindu-i pe părinţi de copii. Şi în această zi – în loc să fie declarată zi de doliu naţional, zi a memoriei, pentru a nu se mai admite aşa ceva – democraţii noştri nu au găsit altceva mai democratic decât să permită urmaşilor călăilor care au masacrat, la propriu şi la figurat, sute de mii de moldoveni, să protesteze pe Piaţa Marii Adunări Naţionale! Contra cui? Contra „guvernării regimului neonazist Ghimpu”, cum a precizat Mark Tkaciuk. Vedeţi cât de genial pot profita comuniştii de democraţie pentru a se revanşa şi a înmormânta democraţia în RM?! Ce aveţi de spus, domnilor guvernanţi democraţi?

În loc de concluzii

Zicând „democraţii noştri”, trebuie să fac o precizare, pentru că nu e vorba de toţi democraţii, ci doar de unii. Cu riscul de a-i supăra din nou pe fanii lui Dorin Chirtoacă, voi spune ce cred. Piaţa Marii Adunări Naţionale e în „gestiunea” lui Dorin Chirtoacă. De ce le-a dat-o comuniştilor anume pe această dată, de ce nu i-a trimis, în mod democratic, în Valea Morilor, la Lenin, că acolo e locul? De 20 de ani, nu poate fi înălţat monumentul închinat victimelor represiunilor şi deportărilor comuniste. Anul trecut s-a promis solemn că, în sfârşit, monumentul va fi înălţat. Se apropie 13 iunie: care-i soarta acestui monument, domnule primar Chirtoacă?

Şi încă o întrebare (nici nu ştiu cui s-o adresez): se vorbeşte că beciul unde moldovenii au fost împuşcaşi de către NKVD-ul sovietic continuă să se afle în „gestiunea” lui Tudor Tătaru. Ca şi pe timpul „vojdiului”, acolo se bea şi se dănţuieşte pe oasele celor ucişi. Sub „jurisdicţia” cui se află „beciul lui Tătaru” – a primăriei sau a Guvernului – şi când se va pune capăt acestei blasfemii?

…Luni seară, la PRO TV, Dorin Chirtoacă s-a aruncat foarte necavalereşte asupra deputatului Vitalie Nagacevschi. Este o chestiune de corectitudine politică şi elementar bun-simţ, mai ales că meritele deputatului Nagacevschi în demolarea regimului comunist sunt mai substanţiale decât ale lui Dorin Chirtoacă. Înţelegem cu toţii frustrările junelui primar: o pornise pe cal alb, se vedea în scurt timp preşedinte al republicii, dar s-a întâmplat ce s-a întâmplat şi, potrivit ultimelor sondaje, el lunecă ireversibil în subsolul clasamentului. Dar să fie acesta un motiv ca să loveşti în Nagacevschi? Până şi comuniştii au fost mai corecţi – vizavi de raportul „comisiei Nagacevschi”, ei au formulat o opinie separată. Nici Mihai Ghimpu, nici Dorin Chirtoacă n-a formulat o asemenea opinie, însă în public – lovesc… Vreau sa-i amintesc junelui primar că Vitalie Nagacevschi are doi feciori, şi ambii au avut de suferit după 7 aprilie 2009. Unul dintre ei a fost bătut cu cruzime, celălalt a fost arestat. Măcar şi din acest punct de vedere, loviturile cinice împotriva lui Vitalie Nagacevschi sunt cel puţin imorale.

N-am vrut să fac această paralelă, dar comportamentul lui Chirtoacă se asemănă foarte mult cu cel al lui Roşca din perioada ADR, când el bătea în ai săi ca să-i crească ratingul. Cum i-a „crescut”, am văzut – i-a adus pe comunişti la putere cu 71 de mandate! La fel procedează azi Chirtoacă. Un lucru însă nu înţelege primarul – dacă vrea să-i crească ratingul, trebuie să salveze capitala de putoare şi murdărie, să oprească construcţiile ilegale, să construiască parcări auto, nu să bată în colegii din Alianţă. Azi Chirtoacă e de toate – şi procuror, şi judecător -, numai primar şi gospodar nu e. Noi înţelegem că el şi PL, în general, au făcut din „7 aprilie” subiect de campanie electorală, dar nu ştiu cât de morală e specularea cinică a acestui subiect în scopuri electorale. Şi încă un lucru nu înţelege Chirtoacă: lovind într-o componentă a Alianţei, el loveşte în şchioapa democraţie şi riscă să-şi piardă propriul electorat. Repet, exemplul lui Roşca e încă viu în memoria moldovenilor.

„Comuniştii moldoveni, în frunte cu Voronin, vor rămâne fără seceră şi ciocan”, declara la finele săptămânii trecute Mihai Ghimpu. De acord, dar cu o condiţie – ca Dorin Chirtoacă să se lase de populism, demagogie şi politicianism ieftin, să nu mai bată în ai săi, ci să se ocupe la modul serios de problemele oraşului… Apropo, chiar ieri dimineaţă, înainte de a scrie acest editorial, un cititor m-a rugat să-l întrebăm prin intermediul ziarului pe domnul primar general: ce se întâmplă cu toate promisiunile lui electorale, de ce Chişinăul a devenit „cel mai împuţit oraş din Europa” în loc de „capitală europeană”, cum a promis în 2007?..

Etichete: Timpul , Comuniştii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: