Încă o dată despre “arta” trădării (V)

Analizând evenimentele anului 1999, pe când la guvernare era ADR, şi evenimentele ce au avut loc în perioada guvernării AIE-1 şi AIE-2, mai ales denunţarea Acordului AIE-2 şi declanşarea „războiului” din partea Preşedintelui PLDM Vlad Filat, am ajuns la concluzia că scenariul e acelaşi şi foarte simplu: se caută o „cârpă roşie” şi începe să fie fluturată cu „vânt şi fără vânt”, dar neapărat să ducă la o ceartă publică, apoi şi la un „război” în cadrul Alianţei (ADR şi AIE)  şi criza politică este inevitabilă. Acţiunea trebuie să aibă loc în preajma summit-ului Uniunii Europene, unde trebuie să fie luate hotărâri despre perspectiva integrării europene a R.Moldova. O diferenţă, totuşi, este: în oamenii sau în omul care trebuie să execute ordinul Kremlinului. Doar nu poate fi credibil unul şi acelaşi om, trebuie unul nou şi încă ,,hrănit,, bine ca să placă mult cetăţenilor, cel puţin până va executa ordinul. Persoana, care dirijează şi ordonă totul, de aici de pe loc, e credibilă încă, e cu stagiu vechi şi nu merită schimbat, deoarece îşi ştie la perfect meseria. Este în plină putere încă, foarte şmecher şi cel mai important, permanent printre oameni, foarte abil şi nu prea lipseşte de la evenimentele importante, mai ales de la Congresele PLDM-ului, posibil îi place mult stejarul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Numele lui îl cunoaşteţi, a fost prim-secretar al comsomolului, care a coordonat distrugerea clopotniţei din faţa catedralei din Chişinău, care l-a concediat în 1966 pe fratelele meu Gheorghe, învinuindu-l de naţionalism. Timp de trei ani fratele a fost şomer, iar în 1972 a fost închis pe şase ani în gulagurile Siberiei, pentru că era împotriva rusificării noastre prin închiderea grădiniţelor şi şcolilor cu predare în limba maternă, împotriva faptului că la noi acasă limba română devenise limbă straină, iar limba rusă limbă oficială, adică maternă. Învinuit însă a fost de agitaţie antisovietică, art. 67 partea 1 şi art.69 al Codului Penal al RSSM. Condamnat a fost, fiţi atenți, la 13 iunie 1972 (a murit pe 13 noiembrie ora 13:00. Atenţie, primele deportări 13 iunie 1941, denunţarea Acordului AIE-2 DE CĂTRE v.FILAT 13.02.2013, ora 13:00) la şase ani de încarcerare în închisoare-lagăr de corecţie cu regim sever. După ce l-au judecat pe Badea Gică, a fost concediat și nu a lucrat tot trei ani şi un alt frate –Visarion , care a fost concediat pentru nişte ceapă şi din cauza aceasta a murit la 52 de ani, de atac de cord. De fapt motivul a fost refuzul dat KGB de al convinge pe fratele Gheorghe să recunoască vina. Pe de altă parte surorii noatre Valentina, mama Primarului General Dorin Chirtoacă, care activa în calitate de inginer economist la un institut de proiectări (clădirea astăzi îi aparține lui V. Filat)  KGB îi propunea funcţia de Secretar 11 al comsomolului, sora neavând nimic comun cu activitatea comsomolistă, de ce, pentru ca să arate lumii că doar  Gheorghe Ghimpu ,,este un rătăcit,, ceilalţi, adică familia Ghimpu nu sunt împotriva regimului de ocupaţie, din contra contribuie la toată politica lor. Ce ziceţi, le lucra bine, mintea  KGB-lor ,,moldoveni,,  împotriva moldovenilor?

Lui şmecherilă, cum îi zic prietenii, nu eu, în viaţă i-a mers foarte bine, dupa ce a fost secretarul doi al partidului comunist din Tadjikistan, dar asta însemna omul Moscovei sută la sută, fiindcă în fostele republici socialiste secretarul doi al partidului comunist conducea de fapt, nu primul secretar. Secretarul 11 era obligatoriu să nu fie născut şi să nu fi trăit înainte de aceasta în Republica în care trebuia să fie numit. Aceşti comunişti-secretari erau trimişi mai mult din Rusia. După Tadjichistan, Piotr Chirilovici DEVINE primul secretar al CC al Partidului Comunist din RSSM, secretarul trei al PCUS, iar mai târziu Preşedinte de Parlament şi Preşedinte al Republicii Moldova. „Iaca” aşa, stimaţi moldoveni, „iaca” cine suntem noi, moldovenii, îi ridicăm pe cei care slujesc ocupantul şi distrug totul, începând cu poporul şi terminând cu biserica, şi-i blamăm, îi numim duşmani pe acei care luptă pentru existenţa şi libertatea noastră.

Feciorul lui Gheorghe Ghimpu nu a avut dreptul să fie Guvernatorul Băncii Naţionale, în schimb al lui P.Lucinschi e deputat şi nu doar, dar şi preşedinte de comisie parlamentară. Şi în primul caz,  şi în al doilea la mijloc bănuiesc că este decizia şmecheră a lui P.C. Lucinschi, care în 1994, fiind Preşedintele Parlamentului, a refuzat categoric să semneze dispoziţia de numire în funcţia de consultant al fracţiunii PFD pe tatăl lui Corneliu, fratele meu Gheorghe, iar în ziua în care la insistenţa fracţiunii PFD Parlamentul a inclus în ordinea de zi chestiunea legată de refuzul lui P. Lucinschi de a fi numit în funcţie Gheorghe Ghimpu, Piotr Chirilovici a dispărut iar şedinţa a fost condusă de Nicolae Andronic. Dispariţie în stil comunist, chipurile eu nu am nimic cu Gheorghe Ghimpu.  Parlamentul a respins şi el propunerea fracţiunii de a-l numi în funcţia de consultant, cu certitudine l-a ascultat pe P.Lucinschi, cu toate că Legea spunea că decizia cine să fie consultantul îi aparţine fracţiunii şi nu Preşedintelui Parlamentului. După cum observaţi, fratele Gheorghe a doua oară devine şomer din cauza lui Piotr Kirilovici. Respingerea angajării fratelui a facut-o cu mâna lui N.Andronic, a feciorului lui Gheorghe Ghimpu cu mâina lui V.Filat, fiindcă am fost sunat de un fost ambasador să renunţ la canditatura lui Corneliu Ghimpu. Cu el a vorbit doar V.Filat.

Criza politică şi distrugerea ADR, care a dus la demiterea guvernului Sturza, Dl P. Lucinschi  a făcut-o  cu mâina lui Iu.Roşca, iar criza politică şi distrugerea AIE-2 a făcut-o cu mâina lui V.Filat. Iată, asta-i cu adevărat şmecherie mare: trădezi interesele Republicii cu “mâinile” altora şi foarte liniştit spui într-un interviu din ziarul Timpul: „Sturza a fost victima unor circumstanţe”. Nu comentez, rămâne să vedem ce va spune peste ani, a cui ,,victimă,, a fost V.Filat. Ce are dl ,,Şmecherilă,, împotriva acestor oameni de-i reuşeşte ca-n  cele mai importante momente istorice şi cruciale pentru viitorul nostru european, nimeni să nu-l poate refuza. Într-un interviu acordat aceluiaşi ziar Timpul, dumnealui spune: „Erau şi informatori, dar serviciile secrete nu le dezvăluie numele. Ştiu că au fost, dar nici eu nu pot să-i deconspir”. No comment! Toți si toate  merg aşa cum decide Kremlinul şi cum spune omul Moscovei  P.Lucinschi si credeți-ma nu-s putin in armata ,,conducatorului,,  care fac totul,numai sa nu fie deconspirati. În acelaş interviu acordat ziarului Timpul, dl P.Lucinschi spune: „După luarea cu asalt a clădirii MAI din Chişinău, în toamna anului 1989, Gorbaciov mi-a spus să vin în Moldova, unde situaţia ieşea de sub control. Propunerea a venit şi de aici, mai întâi de la colegul meu , istoricul Ion Buga, în cadrul unei şedinţe a Frontului…”.  Lucrurile insă stau altfel, dle Lucinschi, şi sunt sigur că, cunoaşteţi toată povestea, dar n-aţi spus-o până la capăt. Aşa cum, în loc să vă cereţi scuze de la fratele meu Gheorghe după ce a publicat ordinul prin care l-aţi dat afară pentru naţionalism în 1966, AŢI PUBLICAT, cu mâina altcuiva, un material cu titlul „Musca”, unde din nou v-aţi bătut joc de el. Dar să revenim la povestea cum v-aţi întors acasă în funcţia de prim-secretar al Partidului Comunist.

Aşadar, vă amintesc că într-o bună zi se apropie de mine colegul Iurie Plugaru, membru şi el al Comitetului Executiv al Frontului Popular, şi-mi zice: profesorul de istorie Ion Buga roagă să-l primeşti pentru o discuţie. Nici o problemă, zic eu, spune-i să vină. Lucrăm în aceeaşi clădire cu Iura, pe strada Grigore Vieru de astăzi. Nu ţin minte în ce zi, dar Ion Buga a venit şi discuţia a fost următoarea: Mihai, cred că ştii că Petru Lucinschi este un mare patriot şi trebuie să vină acasă, el o să ne ajute. Dă-mi voie să citesc la mitingul de duminică de la Teatrul de vară o telegramă cu următorul conţinut: “P.Lucinschi, vino acasă”. Mai bine zis, să fie chemat acasă anume de Frontul Popular. Şmecher, ce ziceţi? Eu, subsemnatul, cunoscând istoria concedierii fratelui meu Gheorghe in 1966 de catre P.L, dar şi faptul că aveam o “dragoste” şi mai mare decât azi, nebună dacă mă pot exprima aşa, faţă de comunişti, zic nu, nici nu vă gândiţi să citiţi această telegramă. Aici ne-am despărţit, dar ştiam că dl Buga va încerca cumva să citească această telegramă şi eram atent cine să fie vorbitorii la mitingurile Frontului. Atent, atent, dar într-o zi aud, „cuvânt i se oferă profesorului de istorie dl I.Buga”. Şi despre ce credeţi că a vorbit? A dat citire textului telegramei. Ce-i drept, I.Buga n-a mai vorbit la mitingurile Frontului, cât timp nu ţin minte, dar ştiu că mult. Ce urmează după aceasta? „Lucinschi vino acasă, Lucinschi vino şi ne salvează!”, lozinci de tot felul în timpul unei mari demonstraţii pe drumul cunoscut de toată lumea: Piaţa Marii Adunări Naţionale – Academia de Ştiinţe şi înapoi în Piaţă. Iată adevărul cum ai venit acasa dl.P.Lucinschi!

Ce ţine de „asaltul clădirii MAI”, dle Lucinschi, trebuie să ştiţi că mulţi ani s-a vorbit în cadrul frontului şi nu numai că acest „asalt” a fost organizat de KGB pentru a fi eliberat S.Grosu şi a veni Dumneavoastră, omul lui Gorbaciov, în funcţia de prim-secretar al partidului comunist din RSSM. Vă dau dreptate doar că aţi fost omul lui Gorbaciov, dar aceasta nici pe departe nu înseamnă că interesul Dvs. a fost şi este interesul Republicii Moldova. Legea cu privire la statutul găgăuzilor, memorandumul şi multe alte documente demonstrează contrariul în ceea ce spuneţi. Vă amintiţi discuţia noastră pe coridorul Parlamentului, după o şedinţa Biroului Permanent, cţnd v-am rugat să nu adoptaţi proiectul de lege cu privire la statutul găgăuzilor, fiindcă Moscova prin acest proiect formează stat în stat şi nici în dreptul şi nici în practica internaţională nu exista aşa ceva, cu atât mai mult cu cât în documentul-expertiza al Consiliului Europei este clar spus: “găgăuzii sunt un grup etnic la fel ca şi celelalte etnii care locuiesc în R. Moldova”.

Vă amintesc care a fost răspunsul Dvs., din memorie: “Le dăm găgăuzilor această autonomie, îi atragem de partea noastră şi mai uşor ne va fi cu separatiştii”. Iar eu v-am zis: din contra, cu aşa drepturi date găgăuzilor o să ne fie mult mai greu, Moscova ştie ce face. Au trecut, din anul 1994, aproape 20 de ani şi care sunt rezultatele? Şi Başcanul, şi separatiştii muşcă cât pot în favoarea lor şi vor ba federaţie, ba state independente. Iată care-i adevărul, dle Preşedinte Lucinschi, şi cred că e cazul să vă întreb, de ce doar separatiştii, şi unui şi altui au câştigat, dar poporul care i-a primit şi le-a oferit posibilitatea să convieţuiască împreună pe acest pământ, în pace şi în baza tradiţiilor lor, este terorizat în continuare? Când se va împăca Moscova cu gândul că noi locuim de veacuri pe pământul nostru şi avem dreptul să ne hotărâm de unii singuri soarta, fără “ajutorul” Rusiei.