Încă un pas spre LIBERTATEA noastră! Felicitări, dragi cetățeni ai Republicii Moldova!

10463918_816775721667939_4229205744953241309_nStimați cetățeni!

27 iunie 2014 este o zi istorică pentru Republica Moldova, este ziua când a fost semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană!

În această zi importantă pentru noi, aduc sincere mulțumiri în numele Partidului Liberal, și al meu personal, tuturor cetățenilor care în 2007 au luptat alături de noi pentru a salva capitala din mâinile comuniștilor. Datorită acestei victorii a lui Dorin Chirtoacă pentru funcția de Primar general al mun. Chișinău, aspirația către un viitor european a devenit și mai pronunțată, iar cetățenii au demonstrat că-și doresc o viață mai bună în sânul familiei europene. Urmare a acestei victorii, în 2009-2010 cetățenii și-au exprimat votul pentru partidele care aveau incluse în programul lor obiectivul integrării europene, datorită lor a fost posibilă formarea unei guvernări democratice.

Cu multe probleme, dar am mers cu pași siguri spre realizarea visului nostru comun – un viitor mai bun, alături de statele UE! Pentru acest vis au luptat generații la rând, luptă care a în anii 1988-1989 a dus la formarea Mișcării de Eliberare Națională, în care s-au implicat mulți dintre părinții și buneii DVS, inclusiv mulți colegi din Partidul Liberal. Un rol important l-au avut tinerii care au ieșit pașnic să apere democrația pe 6-7-8 aprilie 2009, tineri care, din păcate, au trecut prin „coridorul morții”, creat de guvernarea comunistă.

În această zi importantă, care semnifică aderarea la valorile europene, la care au contribuit și strămoșii noștri, și distanțarea de Imperiul Rus, nu doar o alternativă la piață și surse energetice, aduc mulțumiri și colegilor mei de Partid, care au dat dovadă de verticalitate și consecvență în lupta pentru Libertatea și Dreptatea noastră, și nu în ultimul rând, tuturor celor care și-au dat votul pentru Partidul Liberal! Am reușit aceste lucruri pentru că am fost ÎMPREUNĂ – și cei de acasă, dar și cei plecați peste hotare! Mulțumim și celor din Diasporă, pentru că prin implicarea DVS am reușit să realizăm acest vis comun – visul european!

Dragi cetățeni,

Această mare realizare a fost posibilă datorită ajutorului necondiționat oferit de țările membre ale UE, Statele Unite ale Americii, dar și de alte state, fapt pentru care le mulțumim oficialilor și cetățenilor acestor state.

Lupta continuă! Semnarea Acordului de Asociere este un început care ne angajează la reforme în folosul cetățenilor, la crearea unui stat de drept și democratic, la reformarea instituțiilor de stat pentru a implementa standardele europene și în Republica Moldova! În acest an, mai mult ca niciodată, trebuie să fim uniți și să dăm dovadă de maturitate politică la alegerile din 30 noiembrie! Cursul european al republicii trebuie să fie protejat și să continue!

În numele libertății, ÎMPREUNĂ – SCHIMBAREA PÂNĂ LA CAPĂT!  R. Moldova – stat membru UE!

Volumul „7 teme fundamentale pentru România” s-a lansat la Chișinău – sursa: oranoua.ro

Imagine

Volumul “7 teme fundamentale pentru Romania”, apărut la editura RAO, la inițiativa Clubului România a fost lansat marți, în Republica Moldova, la Chisinau. Evenimentul a reunit importante figuri din viață publica moldoveneasca, oameni de cultura, reprezentanți ai administrației centrale, studenti.

Cuvantul de deschidere i-a apartinut lui Dorin Chirtoaca, primarul Chisinaului, care a apreciat efortul de a structura conceptual o abordare a unor tematici atât de complexe pentru statul român, precum și necesitatea unei astfel de analize și pentru Republica Moldova. Edilul a afirmat că astfel de initiative au valoarea unor instrumente de lucru pentru toti factorii de decizie interesati sa creasca eficienţa naţională în privinţa domeniilor esenţiale. “Statul trebuie sa foloseasca aceasta masa importanta de informaţie care există în lumea contemporană, de date, de analiză, pentru a putea lua decizii utile pentru cetăţeani în aceste domenii, ca un veritabil stat inteligent, pentru a putea guverna mai eficient, mai inteligent, pentru a putea ţine pasul cu evoluţiile tehnologice, evoluţiile politice, sociale ale acestor timpuri”.

La randul sau, Dan Dungaciu, coordonatorul capitolului referitor la Republica Moldova a spus ca lucrarea se dorește a fi o enciclopedie utilă pentru analiști politici și savanți preocupați de soarta tarii.

Lucrarea a primit aprecieri din partea președintelui Academiei de Științe a Moldovei, Gheorghe Duca, care, deși nu a putut participa la eveniment, a transmis coordonatorilor felicitări pentru inițiativa, considerand ca exercitiul intelectual al autorilor se inscrie perfect in nevoia de reflectie colectiva asupra destinului Europei, ca si asupra zilei de maine a intreg spatiului romanesc.

In cuvantul sau, Marius Stoian a amintit despre geneza acestui proiect, care a fost inițiat de Clubul România.
“Deşi volumul s-a coagulat într-un interval extrem de scurt, de numai câteva luni, el este de fapt rodul existenţei unei platforme de real dialog care s-a consolidat în cadrul Clubului România de-a lungul ultimilor 3 ani. Cartea se doreşte a fi o invitaţie la aprofundarea dialogului, la multiplicarea ideilor, măsura succesului demersului urmând să fie dată de numărul şi calitatea dezbaterilor şi a propunerilor de soluţii care vor fi generate ulterior”.
Antonia Colibasanu si-a exprimat parerea potrivit careia situatia Republicii Moldova trebuie privita în contextul mai larg al problematicii Marii Negre și a vorbit despre necesitatea alianțelor regionale pentru promovarea intereselor la Bruxelles și Washington.

Coautorul capitolului despre Republica Moldova, ambasadorul Sergiu Celac, a ţinut să precizeze că toate temele abordate în paginile acestei cărţi sunt legate direct de realitatea din România. O realitate mult discutată dincolo de Prut este și Republica Moldova în ansamblu.

La eveniment a luat parte si fostul presedinte Mihai Ghimpu, care a susținut că soluția „integrării prin unificare” a celor două state românești este mult mai viabilă și mai ușor de realizat, dacă vorbim de mecanisme, decât cea a „unificării prin integrare”, soluție care necesită voință politică din partea Uniunii Europene.

În contextul apropierii datei de semnare a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeana, Marcel Foca a ținut sa precizeze ca acest proces înseamnă aderarea la un set de valori care se va resimți în viața fiecărui cetățean, prin oportunitățile pe care le generează.

Manifestarea de la Chisinau a fost realizata cu sprijinul Tarom, Transelectrica si Transgaz.ImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagine

 

LA MULȚI ANI, D-le Constantin Tănase!

TanaseMult stimate Domnule Constantin Tănase,

Îmi exprim recunoştinţa şi înalta apreciere pentru munca depusă zi de zi şi vă mulţumesc pentru spiritul patriotic pe care îl semănaţi în publicațiile DVS. Fiind un Patriot învederat şi militant neînfricat pentru salvgardarea Cauzei românilor basarabeni şi apărarea intereselor naţionale, ţin să Vă felicit cu ocazia zilei DVS de naştere, dorindu-Vă multă inspiraţie, căci nu e nimic mai de preţ pentru un om decât inspiraţia – inspiraţia de a trăi liber şi demn, de a crea, de a lua decizii corecte şi adecvate.

Vă doresc sănătate, bucurii şi fie ca rodul muncii căreia i-aţi dedicat sufletul, să fie cules şi apreciat la justa valoare. Să aveţi o viaţă lungă, plină de realizări şi victorii şi să vă dea Dumnezeu forţă, putere şi răbdare să continuaţi lupta pentru adevăr şi cauză ca să se bucure şi poporul nostru de libertatea şi dreptatea pe care o merită din plin.

Noi editoriale și cât mai multe bucurii din partea celor dragi!

Sinistru bătură clopotele…

10453180_652190411516689_1930148622_nMai bine de două decenii am inserat în presa republicană zeci de articole pe diverse teme.

Am scris cu diferite ocazii despre mulţi oameni de vază ai acestei ţări, schiţând din cuvinte un număr impunător de portrete umane. Niciodată însă nu mi-a fost atât de greu să scriu ca astăzi. Pentru că orice aş scrie, oricare cuvânt îmi pare sărac şi lipsit de greutate. Sufletul acestei personalităţi a fost mult prea bogat şi de o asemenea dimensiune valorică, încât niciun atribut nu ar putea să-l descrie pe deplin. Vă explic de ce – acum doi ani l-am pierdut pe tatăl meu biologic, iar azi, vineri, 6 mai 2014, l-am petrecut în ultimul drum pe tatăl meu spiritual, Ion Proca.

A plecat dintre noi un mare ziarist, poet, prozator, dramaturg, eseist şi traducător.

A încetat din viaţă un mare patriot, un adevărat iubitor de neam şi de ţară, luptător pentru adevăr şi dreptate. S-a ridicat la Domnul un Om cu literă mare, un frate al modestiei, omeniei, cumsecădeniei, un adevărat prieten. Pierderea e grea, îi vor resimţi lipsa încă mult timp, pentru că pe mulţi a fost gata să-i ajute în orice împrejurare. S-a stins fulgerător de repede, plin de forţă şi viaţă. A plâns toată noaptea cerul joi spre vineri, a plâns satul Coloniţa, au plâns rude, colegi şi prieteni.

L-am cunoscut în toamna anului 1989 prin intermediul interpretului de muzică populară Nicolae Cibotaru, finul de cununie a familiei Buzurniuc, rude de-ale mele. Ţin minte şi azi întregul dialog cu marele lăutar: „Scrii bine, dar nu este îndeajuns doar să creezi, creaţia trebuie dată publicităţii, altfel nu are folos. Mâine voi vorbi cu un prieten de-al meu, un om bun, cuminte şi cumsecade, care sunt sigur că nu va rămâne indiferent faţă de talentul tău”.

Aceasta avea să-mi spună artistul poporului Nicolae Cibotaru. Iar peste trei zile eram la redacţia revistei „Femeia Moldovei” cu caietele mele, unde regretatul Ion Proca activa ca redactor-şef şi mai îngrijea cu mare cu mare talent şi dăruire rubrica „Duminicile sufletului”, în care scria despre tradiţiile şi obiceiurile noastre de botez, nunţi, cumetrii etc.

Nu pot spune că mi-au fost publicate materialele îndată. A mai trecut ceva timp, tocmai în anul 1991 mi-am văzut editate primele versuri în revista întregirii neamului „Glasul Naţiunii”, unde scriitorul Ion Proca era secretar general de redacţie. În acest răstimp am fost de nenumărate ori sfătuită să mai chibzuiesc asupra fiecărui cuvânt, rând, gând, dacă vreau să ajung la inima cititorului.
Din 1991 până în 2008 păşeam des pragul redacţiei. Veneam cu foiletoane, tablete, versuri, articole pe teme istorice, sociale etc.
La „Glasul Naţiunii” i-am cunoscut pe regretaţii Leonida Lari, Gh. Vodă, Anatol Ciocanu. Îi urmăream cu atenţie cum lucrează agitaţi pe jurnaliştii Vlad Pohilă şi Nicolae Roibu. Mă uimea caracterul calm al redactorului-şef adjunct Vasile Nastase. Mă impresiona poetul Anatol Ciocanu, întotdeauna bine dispus şi plin de voioşie.

Mă întrebam cum poate poetul Gh. Vodă să stea nemişcat minute întregi să gândească la ceva cu ochii ţintiţi într-un singur punct? Aici, în această mare familie, mă primeau ca pe o fiică, ca pe o soră, Gh. Vodă îmi spunea blând nepoţică.
În toţi aceşti ani l-am văzut pe badea Ion (căci aşa îi spuneam cu timpul) în diferite stări. Abătut şi trist, dacă ceva nu era bine. Vesel şi glumeţ, dacă lucrurile mergeau strună. Dar niciodată nu l-am văzut înrăit, brutal sau obraznic. Nu l-am auzit plângându-se de soartă. Avea o inteligenţă şi o cultură aparte, aproape nepământească.

Cu o intuiţie dezvoltată şi un spirit de observaţie fin, ştia cum să vorbească despre oameni, mai ales despre cei dragi.
– Ai ascultat un cântec nou a interpretului Anatol Latâşev? – ia mai cântă…
Imediat aştepta răspunsul, trebuia să fii sincer şi corect, simţea când minţi.
– Nu, îi răspundeam, dar mama mea este o admiratoare înfocată a acestui artist şi sunt sigură îmi va îngâna la telefon melodia.
Imediat îi răsărea pe chip un zâmbet curat. Era bucuros că Anatol Latâşev are un fan devotat.
Altădată îl găseam studiind un manuscris al cuiva.
– La ce lucrezi, bade?
– La o traducere bună.
Şi-mi întindea manuscrisul, aştepta părerea. Aşa m-am învăţat să deosebesc lucrurile valoroase de cele minore.
Muncea mult. Rar mergea pe la adunări sau alte întruniri. Asemenea locuri zgomotoase îl deranjau, îi plăcea mult liniştea, pentru că era un om ca pâinea cea caldă… Se grăbea întotdeauna acasă la Coloniţa dragă, unde-l aşteptau soţia şi copiii. Îşi iubea mult familia.

Când avea mai mult timp, îmi povestea lucruri interesante din îndepărtata copilărie, din anii de adolescenţă… despre lucrul de gazetar la început de cale. De multe ori, scoţând rotocoale de fum, se implicau în discuţie A. Ciocanu şi Gh. Vodă, şi alţii din aceeaşi generaţie. Aveai impresia că asculţi poveşti la gura sobei. Le ascultam uluită năzdrăvăniile tinereţii. Îşi iubea mult strămoşii, via şi pomii sădiţi de el.

Mi-a rămas în memorie un caz deosebit – era anul 2009, în toiul campaniei electorale, în redacţie, ca de obicei, discuţii, fiecare îşi spunea părerea, pentru cine îşi va da votul.
– Eu voi vota pentru Mihai Ghimpu, zise badea Ion.
Eu, în replică, l-am întrebat: „Pentru că vă este văr?”. Imediat m-a întrebat de unde ştiu. Zic: „Pentru că toţi aceşti ani am ascultat atentă povestirile matale”. Doar câteva secunde i-a licărit în ochi bucuria. Apoi mi-a spus serios: „Nu că e vărul meu, dar pentru că altul mai bun nu avem în lupta pentru idealurile naţionale”.

Altădată îl vedeam că fuma neîncetat, semn că ceva îl frământă. Pe cât de serios şi corect era, tot atât de mult îi plăcea gluma. De multe ori glumea fără să schiţeze măcar un zâmbet vag şi, dacă nu-l cunoşteai bine, luai gluma în serios. Adesea mă prezenta drept fiica lui mai mare. Şi atunci când interlocutorul îi replica: „Ioane, pare-se, fiica ta e mai mică”, răspundea calm, dând de câteva ori din cap: „E fiica mea de la o dragoste din îndepărtata tinereţe, fiica mea din flori”. „Bade, îi ziceam, omul poate lua în serios gluma matale, ce va crede?”.
– N-are decât să creadă, pentru asta trăim, să mai glumim!
Mă bucuram să-l văd râzând ca un copil la glumele bunului său prieten Boris Bechet.
Dar niciodată nu l-am auzit vorbind despre bani, bogăţii şi posturi. Îmi părea că e departe cu gândul de ele. Uneori îl întâlneam ieşind din redacţie cu geanta plină de cărţi. Le procura de la librărie, cărţi rare, scumpe, care-i lipseau din biblioteca personală. Mă îndemna să cumpăr şi eu. Dacă edita o carte nouă, îl întrebam când va face lansarea. Îmi răspundea: „Lansări, lansări, ele se fac cu ocazii în legătură cu un jubileu, dar nu pentru fală”.

Ţin minte odată mi-a întins placheta de versuri a unui tânăr poet care şi-a publicat poza pe coperta din faţă. „Vai, ce poză frumoasă!”, am exclamat eu. M-a privit supărat şi mi-a zis: „Tu crezi că asta e bine. Băiatul nu e un Goethe, Hemingway sau Eminescu. Este un începător, care, fiind prea îndrăgostit de sine, riscă să nu ajungă nicăieri. Modestia, stima faţă de înaintaşi alimentează succesul.

Desigur, multă muncă şi nopţi nedormite”.
M-a învăţat multe lucruri care poate pentru cineva ar părea banale, neînsemnate, pentru mine însă a fost o adevărată şcoală.
După ce am citit cartea „Mai aproape de departe…” despre viaţa lui Nicolae Sulac, la care a muncit ani în şir, adunând fotografie cu fotografie, dialoguri, sonorizări, înregistrări radio-televizate etc., i-am zis: „Când, bade, le-ai reuşit pe toate?” Mi-a răspuns: „Am scris despre un mare artist, aşa cum am scris şi despre cumnatul meu Grigore Grigoriu, poate se va găsi un suflet să scrie şi despre mine atunci când osul se va aşeza în pământul Coloniţei, alături de părinţi şi cei apropiaţi”.
Scriu şi mă podidesc lacrimile. Tare îi era dragă viaţa cu toate bucuriile şi necazurile ei. Spunea că va trăi 90 de ani şi era ferm convins de asta.

În aceşti ani a muncit şi editat mult, a colaborat activ cu Ion Şerban de la Editura Grafema Libris, unde i-au apărut mai multe cărţi: „Coloniţa infinitului”, „Părinţii”, „Ridicarea”, „Grigore condamnat la glorie”. Ceva mai înainte, la Editura Hyperion au apărut volumele „Peţitor de vânt”, „La Ţâpova-n chilie”. Precum şi volumele „Noi nu mai vrem pământ”, „Prispe de sâmbătă seara” etc.

A colaborat cu valoroşi interpreţi, cum ar fi: Nadejda Cepraga, Anastasia Lazariuc, Nicolae Cibotaru, Anatol Latâşev, Nicolae Sulac, Mihai Ciobanu şi mulţi alţii.
Avea mare potenţial, aş spune uimitor de mare, dar nu întotdeauna îşi putea realiza în practică ideile. La început, era respins pentru ideile sale naţionale, pentru poezia pură în care cânta dorul de ţară, de vatra strămoşească, de limba maternă alungată de acasă. El cânta femeia, părinţii, omul simplu, corzile încărcate cu busuioc şi gutui. Era respins că nu era membru de partid şi nu se înscria în cohorta lingăilor.
Uneori îl întrebam: „Bade, mata ai aşa poezii bune, proză deosebită, de ce lipsesc din manualele şcolare?”. Mă privea liniştit, iar eu cu timpul am înţeles că asemenea întrebări îi pricinuiau durere.

Dar pe de adâncă e marea, tot atât de mare îi era răbdarea. El nu se văicăra şi nu vorbea de rău pe nimeni. În general, nu-i era dragă zarva, lumea scandaloasă şi bârfele.
În tăcere, fără a se bate cu pumnul în piept, scria în pofida tuturor relelor. Pe învăţăcei îi susţinea, îi încuraja, îi promova. Odată îmi întinse o carte: „Ţine o carte bună, a scris-o un doctor talentat, îi spune Ion Chiriac”.
Aşa ca mine şi Ion Chiriac am fost mulţi, poate şi ei în curând vor scrie curând scrisori de adio. Iar înmănuncheate între coperţile unei cărţi, aceste pagini vor căpăta o altă valoare. Prin ale noastre însemnări şi aduceri aminte va trăi în veci poetul, scriitorul, ziaristul Ion Proca. Omul care nu a alergat după glorie şi nu a cerut de la noi să-i păstrăm amintirea. Prea mare îi era modestia, aşa ca distanţa între cer şi pământ.

Pe cât era de talentat, pe atât era de cumsecade. Împletea cu sârguinţă şi dăruire munca de ziarist, poet şi scriitor cu cea de profesor, soţ şi tată. Îşi adora copiii şi nevasta. Visa să joace nunţi cu tradiţii şi obiceiuri lăsate de moşi-strămoşi, să-i cânte lăutarii, să-i sară pe braţe nepoţi mulţi şi zglobii.
Nu se gândea la moarte şi credea într-un viitor luminos.

Toată toamna şi iarna încercam să văd în ochii scriitorului urme de boală, dar Dumnealui mi-i martor, nu le vedeam.

Şi el îmi spunea: „Nu mă doare nimic, ba chiar doctorii au greşit ceva cu diagnoza, că parcă se face o nelegiuire împotriva mea, simt, înţeleg, dar…”.
Vestea despre moartea poetului a căzut ca un trăsnet peste familia mea, soţul îl respecta nespus, fiicele îi spuneau cu drag nenea Ion.

Vor trece ani şi nu voi crede că badea Ion nu mai calcă prin via de la Coloniţa, că nu stă aplecat asupra unei cărţi,nu ţine nepoţii pe braţe şi-i îndrumă spre un viitor luminos. Nu voi crede, aşa cum de doi ani nu vreau să cred că nu mai am tată.
Noi toţi suntem o mică veşnicie
Din clipe multe anii rânduim
Şi-această mare-mpărăţie
N-ar fi nicicum o avuţie,
Dacă am şti că nu murim…. (Ion PROCA)

Veronica PÂRLEA-CONOVALI, magistru în istorie, scriitoare

73 de ani de la primul val de deportări din noaptea spre 13 iunie 1941

Astăzi se împlinesc 73 de ani de la primele deportari în Siberia(noaptea spre 13 iunie 1941), după ce la 28 Iunie 1940 URSS (Rusia sovietica) a ocupat Basarabia și Bucovina de nord. Sute de mii de oameni au murit după așa zisa „eliberare”, iar zeci de mii au fost împușcați fie pe pământurile natale, fie pe pământurile Siberiei sau Kazahstanului, printre care copii și femei gravide. În urma crimelor săvârșite pe teritoriul fostei URSS de către bolșevicii ruși, pe timp de pace și-au pierdut viața sute de milioane de oameni. Așa ceva nu s-a mai întâmplat de când e lumea și pământul!

Să aprindem, dragi prieteni, câte o lumânare în memoria tuturor celor care au murit în urma genocidului comunist sovietic.

10464321_651888864880177_7380297454461079412_n

10455863_651888854880178_7189211457294978581_n

143 de ani de la nașterea lui Nicolae Iorga



“Un popor care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții” – N. Iorga

Astăzi, 6 iunie 2014, se împlinesc 143 de ani de la nașterea istoricului, enciclopedistului și memorialistului N. Iorga. Fost Prim-ministru, Parlamentar, profesor universitar și academician.

Acest mare patriot spunea că „Patria sunt eu, eşti tu, e tot ceea ce iubim, tot ceea ce visăm, tot ceea ce va fi când nu vom mai fi noi. Iar cei fără Patrie nu au nici nume, nici aspirații, nici considerație, nici drepturi, nici nu pot fi socotiți ca frați în mijlocul popoarelor. Sunt bastarzii Umanității”.

IST_6912501_1182-5

Este un mare păcat să trăim în afara valorilor la care au contribuit şi strămosii noștri!!! Interviu cu Mihai Ghimpu la Radio Europa Liberă, Partea II

Imagine

Europa Liberă: Se vor pune piedici în ajun de 27 iunie, ca acest Acord de Asociere a Moldovei cu Uniunea Europeană să fie semnat la Bruxelles?

Mihai Ghimpu: „Piedici avem deja și le simțim, nu de acum. Cred că toată lumea observă presiunea Federației Ruse prin diferite pârghii pe care le au.”

Europa Liberă: Care sunt aceste presiuni?

Mihai Ghimpu: „În primul rând, embargoul.”

Europa Liberă: Ar putea embargoul de vin să fie extins și pentru fructe, legume?

Mihai Ghimpu: „Sigur. Noi putem să ne așteptăm la orice. Fiindcă Rusia nicicum nu vrea să se împace cu faptul că fiecare popor, indiferent de puterea lui economică, militară, are aceleași drepturi și își decide de sine stătător soarta. Noi observăm cu toții că actualul președinte al Rusiei vrea să refacă fosta Uniune Sovietică. S-a vorbit mult de Uniunea Euroasiatică, dar, în sfârșit, iată, a hotărât anume în pragul semnării acordului cu noi, fiindcă e problema cu Ucraina, în zona aceasta. Şi Caucazul…”

Europa Liberă: Georgia…

Mihai Ghimpu: „Da. Şi a grăbit formarea acestei Uniuni Euroasiatice. Aceasta deja e o dovadă că e o presiune. Plus partidele politice pe care le avem: socialiştii, aceştia cu steluţa, cu secera şi ciocanul, acţiunile lor. Eu cred că vor ieşi în stradă mai aproape încolo de semnarea acordului. Haideţi să ne amintim ultimatul lui Voronin dat preşedintelui actual, că dacă nu demiteţi guvernul noi vom folosi articolul 2 a Constituţiei şi vom restabili suveranitatea. Cu toate că acolo în articolul 2 tocmai e invers scris, că nici un partid politic nu are dreptul să uzurpeze puterea în stat…”

Europa Liberă: Comuniştii cereau convocarea unui referendum.

Mihai Ghimpu: „Referendum poate să ceară oricine, dar decide majoritatea parlamentară.”

Europa Liberă: Autorităţile se tem de convocarea unui plebiscit la care să cheme lumea să spună încotro Moldova?

Mihai Ghimpu: „Da de ce să spunem că ne temem? De ce să dăm ascultării ceea ce vrea unul sau altul? Partidele parlamentare au votul cetăţenilor. Votul dat în 2009 în iulie, în 2010, este dat partidelor care şi-au asumat integrarea europeană în program. Şi aceasta şi înseamnă politica statului. Fiindcă noi cât am fost şi noi şi am făcut parte din Alianţă şi acum aceştia şi cu toate că noi nu suntem la guvernare, dar votăm tot ce ţine de dorinţa cetăţenilor şi, în primul rând, integrarea europeană. Realizăm  ceea ce au dorit cetăţenii. Şi atunci de ce să mai organizăm noi referendum? Nouă ne trebuie referendum nu în privinţa ceea. Nou ne trebuie referendum cu noua Constituţie, că iată timpul trece şi va veni ziua în care trebuie să alegem preşedintele şi iarăşi e mecanismul vechi. Neutralitatea s-o excludem din Constituţie. Mai multe lucruri sunt.”

Europa Liberă: Domnule Ghimpu, să rămânem la provocările care eventual ar putea să apară  în ajunul semnării acordului moldo-comunitar. L-am auzit pe deputatul în Parlamentul Moldovei, Petru Vlah, originar din Găgăuzia, spunea că s-ar putea ca imediat după semnarea Acordului de Asociere a Moldovei la UE, Unitatea Teritorial-Autonomă Gagauz-Yeri să proclame ieşirea din componenţa Moldovei.

Mihai Ghimpu: „Şi unde să se ducă? Cu farfuria ceea zburătoare?”

Europa Liberă: La modul serios ce vor găgăuzii?

Mihai Ghimpu: „Găgăuzii sunt aduşi de ruşi, după ocupaţia din 1812. De aceea ei nu vor să audă nimic, decât de Federaţia Rusă. Ceea ce spune rusul, aceea face găgăuzul. Însă acest teritoriu este al statului Republica Moldova şi nu are dreptul niciun raion, niciun sat şi nicio autonomie cum li s-a dat lor, Găgăuziei, să decidă încotro să meargă Republica Moldova, decât Parlamentul sau cetăţenii – puterea suverană prin referendum.”

Europa Liberă: Ei au făcut un aşa-zis plebiscit în Găgăuzia, la 2 februarie…

Mihai Ghimpu: „Acel plebiscit este nul. Dacă e să luăm după practica lor, atunci organizăm şi noi în Coloniţa un plebiscit, unde anulăm autonomia dată de către Parlament lor. Tocmai acestea sunt şi mişcările Federaţiei Ruse: prin găgăuzi, prin başcan, prin Transnistria, prin partidele de la noi, că nu vreau să-i numesc pe unii ca să nu-i recunoască lumea, că nu merită.”

Europa Liberă: Dar ar veni bani din Federaţia Rusă pentru susţinerea anumitor formaţiuni politice?

Mihai Ghimpu: „Aici e problema, că ei sunt naivi, ei sunt manipulaţi, sunt agenţi, le mai aruncă câte o bomboană…”

Europa Liberă: Domnule Ghimpu, vin bani din exterior pentru a susţine anumite forţe politice în campania electorală parlamentară?

Mihai Ghimpu: „Da cum? Dar tot timpul vin bani.”

Europa Liberă: Da cum pătrund banii aceştia?

Mihai Ghimpu: „Prin agenţii economici, ce n-aţi observat lucrul acesta? Eu am fost preşedinte şi eu aveam informaţii. Şi bani vin, şi asociaţii se formează. Au preluat practica aceasta europeană occidentală de a forma aici ONG-uri şi prin ele să înceapă a manipula opinia publică.  Da, Rusia nu se împacă nicicum. De aceea şi spun că noi fără NATO n-o să scăpăm de laba ursului, mă scuzaţi, vă rog, de expresie. Noi n-o să scăpăm până n-o să avem siguranţa că are cine ne apăra, n-o să scăpăm. Douăzeci de ani în loc să ne concentrăm: partidele politice, cetăţenii, indiferent de naţionalitate, să ne concentrăm pentru a aduce bunăstare aici…”

Europa Liberă: De ce integrarea europeană n-a devenit idee naţională?

Mihai Ghimpu: „Vorbim aşa ca lumea să înţeleagă. În cazul în care vin comuniştii la putere, tot vor promova integrarea europeană. Pun capul pe trunchi. De ce? În primul rând, din partea Rusiei nu vine nimic ajutor. Republica Moldova nu e în stare să-şi lanseze economia aşa, încât să aibă venit, să plătească, să fie locuri de muncă, salarii şi pensii fără investiţii străine. Rusia nu investeşte la noi. Şi atunci ce ne facem? De ce la noi producţia e mai scumpă şi oamenii cumpără de la piaţă mărar, roşii din Bulgaria, Turcia? Fiindcă resursele energetice vin din Rusia şi ele stau la baza produsului nostru. Păi, în cazul dat ce, noi nu înţelegem că Rusia ne ţine în mizerie şi sărăcie? Pe când Uniunea Europeană, poftim, ne oferă ajutoare, vin investiţii, ne ajută. Uitaţi-vă acuma – drumuri. Am mers acum până la Sângerei, Pepeni. De o plăcere să mergi. Încă patru ani de zile şi la noi drumurile republicane vor fi drumuri europene. Pe urmă începem de la raion spre sat, prin sate. Deja patru sute de milioane sunt alocate pentru reparaţia drumurilor prin sate. Europenii vor, nu constă în faptul că ei ne ajută că suntem membri. Noi suntem departe de a fi membri. Noi suntem stat vecin, în vecinătate. Şi ei vor ca în vecinătate cu ei să nu existe o sărăcie, o mizerie, un microb care să treacă, că microbul repede îl duce vântul, trece hotarul. Şi de aceea sunt cointeresaţi ca să nu li se deranjeze libertatea, bunăstarea, pacea lor şi de aceea ne ajută pe noi. Pe când Rusia, din contra, vrea mizerie şi sărăcie în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Parlamentul va ratifica repede Acordul de Asociere cu UE?

Mihai Ghimpu: „Desigur. Nici vorbă. Se aud vorbe că unii nu vor vota. Noi, Partidul Liberal, asigurăm cinci voturi, nicio problemă. Şi eu sunt convins că va fi semnat şi ratificat, în pofida presiunilor Federaţiei Ruse. Eu am discutat cu europenii şi sunt sigur că, indiferent de situaţia care va fi, ei vor semna Acordul de Asociere.”

Europa Liberă: Prevederile acestui acord sunt destul de îndrăzneţe. Guvernarea va trebui tot ceea ce şi-a asumat în acest Acord de Asociere, să îndeplinească.

Mihai Ghimpu: „Da. Altfel cum? Ştiţi care este problema? Iată încă o dovadă în plus că noi trăim cu mintea moldoveanului de pe urmă. Aceste reforme noi trebuia să le facem în anii ’90. 20 de ani ne batem ce limbă vorbim, cine suntem, comunişti sau necomunişti, pro-ruşi. De ce să nu consolidăm toate partidele politice, cetăţenii, indiferent de naţionalitate?”

Europa Liberă: Dar de ce nu vă consolidaţi, domnule Ghimpu?

Mihai Ghimpu: „Aici este coada ursului, Kremlinului, iată de ce. Fiindcă ei nu vor ca noi să ne hotărâm soarta, ei nu vor ca noi… Când un om trăieşte bine, atunci începe a gândi, dar când este sărac nu gândeşte. Şi atunci uşor este manipulat şi amăgit cu un kilogram de macaroane.”

Europa Liberă: Integrarea europeană va fi o armă electorală în această campanie de până la 30 noiembrie?

Mihai Ghimpu: „Da. Integrarea europeană rămâne obiectivul principal şi după alegerile din noiembrie.”

Europa Liberă: O armă electorală…

Mihai Ghimpu: „Integrarea europeană noi nu trebuie să o vedem doar prin prisma faptului că ne îndepărtăm de Federaţia Rusă. Tocmai aceasta şi este, că acest drum european poate oferi bunăstare cetăţenilor noştri. Ce înseamnă Uniunea Europeană? Standarde. În Uniunea Europeană funcţionează legea, acolo nu se întâmplă aşa că primul ministru dă comandă la telefon, sau preşedintele, sau deputatul. Acolo, dacă eşti depistat, imediat trebuie să-ţi dai demisia. Dar la noi, mă rog, vrei toată viaţa să fii în funcţie. În Uniunea Europeană omul şi legea sunt prioritatea celor care guvernează. În zona unde ne aflăm noi este invers: banul şi puterea, oameni amăgiţi, manipulaţi. Zic: „Pentru voi trăim”, dar sunt menţinuţi în sărăcie. Rusia, lăsăm Republica Moldova, fiindcă noi nu avem economie, fiindcă am crescut roşii şi porumb pentru Uniunea Sovietică, dacă nu mai are Rusia bogăţii, este plin pământul acela cu euro şi dolari, iar dacă mergem mai departe de Sankt-Petersburg şi Moscova, încolo este sărăcie totală. 20 de ani de democraţie. Iată o dovadă că noi nu putem rămâne în această zonă, fiindcă aici se vorbeşte de om, dar se lucrează împotriva lui. În UE totul este pentru om.”

Europa Liberă: Demnitarii de la Bruxelles nu au vorbit despre o perspectivă europeană clară pentru statele din Parteneriatul Estic, inclusiv pentru Republica Moldova. Şi acum, colegii dumneavoastră comunişti, spun că din moment ce nu există această perspectivă europeană este greu să vorbeşte că Moldova ar putea să adere la Uniunea Europeană. Au avut loc şi alegerile europarlamentare, numărul euroscepticilor şi în Occident este în creştere.

Mihai Ghimpu: „Am să vă răspund de ce nu vorbesc. Pentru că la moment situaţia în care ne aflăm noi nu le permite lor să vorbească: zonă instabilă, corupţie, dar cel mai important este teritoriul ocupat din stânga Nistrului. Niciodată Europa nu va lua un stat alături de ei cu o armată străină.”

Europa Liberă: Deci, fără soluţionarea conflictului transnistrean, Moldova nu are şanse să adere la Uniunea Europeană?

Mihai Ghimpu: „Credeţi că nemţii, francezii englezi vor să ia Republica Moldova împreună cu armata Rusiei pe teritoriul nostru? În primul rând, trebuie retrasă armata de pe teritoriul nostru, trebuie să funcţioneze legea şi democraţia în stânga Nistrului şi trebuie să oferim Uniunii Europene scutul. Dacă ne ducem acolo, înseamnă că pe teritoriul nostru nu poate intra Rusia, aşa cum a intrat în Ucraina.”

Europa Liberă: În câţi ani Moldova ar putea adera la Uniunea Europeană?

Mihai Ghimpu: „Eu sper că după clarificarea situaţiei în regiunea din est – Doneţk, Sloviansk, Luhansk – Ucraina ne va ajuta să rezolvăm problema transnistreană. Până acum nu au dorit sau nu au putut, sau au avut frică, dar acum au înţeles că acesta este un microb serios de instabilitate şi trebuie tratat sau nimicit. Şi dacă noi rezolvăm această problemă într-un timp scurt, înseamnă că noi avem perspectivă bună de a adera la marea familie europeană.”

Europa Liberă: În câţi ani?

Mihai Ghimpu: „Maximum 15.”

Europa Liberă: Ziceţi că încă 15 ani i-ar trebui Moldovei?

Mihai Ghimpu: „Noi avem şi altă cale, când putem oricând să devenim membri şi mâine, şi poimâine. Depinde de noi. Dacă se va tărăgăna sau acest drum european va fi lung sau la nesfârşit, nu ştim anul, aceasta va apropia unirea. Şi cine ştie, poate e mai bine? Vom vedea. Dar cert este că noi avem nevoie de a face parte din marea familie europeană, fiindcă noi suntem un popor care am contribuit la cultura, istoria Europei, la tot ceea ce astăzi se iau ca valori şi se dă ca valori. Şi este un mare păcat să trăim în afara acestor valori la care am contribui noi, strămoşii noştri.”

Autor: Valentina Ursu

Preşedintele Barack Obama, SUA va aloca un miliard de dolari… Interviu cu Mihai Ghimpu la Radio Europa Liberă, Partea I

Imagine

Marți, la Varsovia, preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, a dat asigurari nu numai ţărilor membre ale Alianţei Nord Atlantice si celor candidate, precum Georgia si Ucraina, că vor fi sprijinite in eforturile lor de  apărare, dar si Moldovei, care nu este nici macar ţară aspiranta la Alianţa Nord Atlantică, ci numai partenera. Este adevarat ca Moldova are si un acord de parteneriat cu Statele Unite. Potrivit sondajelor de opinie numai o pătrime din populaţia Moldovei ar dori o apropiere mai  mare de Alianţa Nord Atlantica. Partidul Liberal al lui  Mihai Ghimpu este un susţinător al aderarii Moldovei la NATO, considerind Alianţa drept singura garantie a  securităţii sale.
Europa Liberă: Liderul de la Casa Albă, Barack Obama, a anunțat că Washingtonul își va intensifica cooperarea cu partenerii, în primul rând, cu Georgia, Ucraina și Republica Moldova, pentru a-i ajuta să își mențină securitatea, oferind un miliard  de dolari pentru aceste trei state ne-membre NATO. Cum interpretați acest gest?
Mihai Ghimpu: „În sfârșit, a venit ceea ce trebuia să vină, o pomană de la Dumnezeu fiindcă Republica Moldova nicicum nu poate să își apere singură independența, integritatea, dar, în primul rând, drepturile și libertățile fundamentale ale omului, noi, cu o populație de trei milioane și ceva de cetățeni și Rusia cu 150… Cunoaștem și puterea lor economică, și puterea armată, și nucleară…
Sigur că noi suntem supuși riscului să fim ocupați, anexați în orice zi, așa cum s-a procedat cu Crimeea din Ucraina și ceea ce se întâmplă în Ucraina. Vreau să mulțumesc poporului american și președintelui Obama, în numele  tuturor cetățenilor, pentru grija pe care o poartă fiindcă nu este nimic mai important decât libertatea omului.”
 
Europa Liberă: În ultimul timp, se intensifică discuțiile despre ce înseamnă NATO, care este scopul unui parteneriat cu Alianța Nord-Atlantică, mai nou și dumneavoastră ați mers la Curtea Constituțională cu o sesizare și ați cerut să tălmăcească articolul care stipulează neutralitatea Republicii Moldova. V-ați gândit că Moldova ar trebui să adere la NATO sau alt scop ați avut?
Mihai Ghimpu: „La noi în statutul partidului există aderarea la NATO, nu doar la Uniunea Europeană fiindcă ținem cont de ceea ce s-a întâmplat cu Țările Baltice și cu fostele țări socialiste care au aderat la Uniunea Europeană, după aceea au aderat la NATO. Uniunea Europeană nu vrea să aibă state membre  care nu au garantată securitatea. Securitate în Europa poate oferi doar Alianța Nord-Atlantică, NATO. Plus că noi avem experiența amară, tragică a imperiului rus, fie el țarist, sovietic, și acum și democratic, cu teritoriul din stânga Nistrului. Și de aceea noi tot timpul am pledat pentru integrarea în NATO.”
Europa Liberă: Sondajele de opinie arată că doar puțin peste 20 la sută din cetățeni ar îmbrățișa ideea aderării la NATO.
Mihai Ghimpu: „Eu vreau să vă spun că nu e rău, de vreme ce nimeni nu vorbește despre aceasta, doar din când în când Partidul Liberal – cât am fost în cadrul alianței, am tăcut, fiindcă am zis că respectăm neutralitatea și am semnat acordul de constituire a alianței – înseamnă că e un rezultat bun. Dar timpul arată că trebuie să vorbim, trebuie să promovăm ideea integrării în NATO.
De aceea am și solicitat Curții Constituționale: cum adică stat neutru, dar cu prezența armatei străine pe teritoriul nostru? Nu putem fi neutri, când avem aici o armată străină și dacă în Constituție este prevăzută neutralitatea, dar știți că există o practică mondială că această neutralitate trebuie să fie recunoscută, dacă această neutralitate nu este recunoscută, înseamnă că nu suntem un stat neutru. Și atunci putem să aderăm și la NATO.
Vă spun cu toată responsabilitatea, eu știu că partidul pierde atunci când noi spunem niște adevăruri, așa s-a întâmplat și cu problema limbii, identității, și cu NATO, la fel, dar Republica Moldova, în situația în care se află, având o parte din teritoriu ocupat, în stânga Nistrului, nu va adera niciodată la Uniunea Europeană. Fiindcă Uniunea Europeană niciodată nu va accepta o parte a acestui teritoriu controlat de Federația Rusă, aceasta înseamnă instabilitate. Ei sunt deja deprinși cu libertate, cu pace, cu liniște.
Eu mă gândesc nu la partid, nu la mine, eu mă gândesc la viitorul acestui stat, la cetățeni, la copiii noștri, la securitatea lor, fiindcă nu vreau copiii noștri să treacă prin ce au trecut părinții și buneii: ocupație, război, naționalizare, deportări, foamete organizată, GULAG-uri. Cât se poate?!”
Europa Liberă: Domnule Ghimpu, autoritățile de la Kiev și de la Tbilisi au declarat despre intenția țărilor lor, Ucraina și Georgia, de a îmbrățișa această integrare euroatlantică. Moldova, având acest statut de neutralitate deocamdată nu poate să renunțe la el pentru că nu îi permite Constituția, Constituția nu permite acest lucru.
Mihai Ghimpu: „Nu permite, încă nu, să vedem ce spune Curtea Constituţională. Ce fel de stat neutru? Noi ,când am adoptat această Constituţie, armata era pe teritoriul nostru. Deci, înseamnă că neutralitatea nu există.”
Europa Libera: Se pare că exact acesta a şi fost compromisul să fie stipulat în Legea Supremă că Moldova e un stat neutru, atunci când a fost adoptată Constituţia, ca armata rusă să plece din stânga Nistrului.
Mihai Ghimpu: „Aşa au zis ei. Dar ei n-au plecat. Ei, din contra, au venit, în afară de armata a 14, au mai adus o armată – forţa pacificatoare.”
Europa Libera: Ce se întâmplă dacă Ucraina aderă la NATO?
Mihai Ghimpu: „Înseamnă că noi vom fi o insuliţă în afara NATO, dar în mijlocul NATO. Dacă Ucraina şi România sunt ţări NATO…”
Europa Libera: Şi Moldova cade în buzunarul Alianţei Nord-Atlantice?
Mihai Ghimpu: „Automat. Da, sigur. Nu poţi să fii în afară, dacă eşti într-un teritoriu care se află sub securitatea sau ocrotirea NATO. Sigur.”
Europa Libera: Dar admiteţi hotarul NATO de la Prut să fie mutat mai spre est, din moment ce Moscova de nenumărate ori a atenţionat partenerii occidentali că cel mai vulnerabil aspect rămâne lărgirea NATO spre Est?
Mihai Ghimpu: „Eu am avut o discuţie şi cu preşedintele de atunci Medvedev, când eram preşedinte. Şi i-am spus: aşa cum dumneavoastră vă gândiţi la securitatea statului dumneavoastră şi a cetăţenilor, aşa şi eu mă gândesc.”
Europa Libera: Şi care a fost răspunsul domnului Medvedev, actualul premier, pe atunci președintele Rusiei?
Mihai Ghimpu: „Vorbeam de retragerea armatei ruse, că aici a şi fost vorba, de ce nu retrag armata pentru că este hotărârea de la Istanbul din 1999. Păi atunci era o situaţie în politică, iar acum e alta. Zic, cum alta? Păi atunci NATO era departe, iar acum NATO e aproape. Zic: acestea sunt problemele dumneavoastră cu NATO, noi avem problemele noastre, dumneavoastră hotărâţi cum doriţi, noi hotărâm cum vrem noi.
Dacă Rusia vrea ca să fie încă o hotărâre, o lege de neutralitate a statului, aceasta încă o dată demonstrează  că ea se gândeşte cum din nou să ocupe acest teritoriu, nu azi – mâine, nu mâine – poimâine. Aşa cum au stat la pândă – din 1918 până în 1940 – 22 de ani. De ce au format această Transnistrie, fix ca în 1924, cum au format RASS Moldovenească în cadrul Ucrainei? Și acuma stă la pândă.
Vă garantez, o sută de procente, că, dacă Ucraina şi Georgia erau în NATO membri, nu intra Rusia în 2008 în Georgia şi acum în 2014 în Ucraina… Iată de ce ei nu se tem că se apropie NATO de hotarul lor, că NATO deja e Polonia, hotar cu Rusia.
Noi, care suntem peste Ucraina faţă de Rusia, care e problema de NATO aici, dacă Polonia e alături şi Ucraina e în NATO? Problema este că ei se gândesc cum din nou să ne ocupe şi ştiu că numai aşa ne pot ocupa, anexa acest teritoriu, nefiind membri ai NATO. Iată de ce noi, stimaţi moldoveni, dragi moldoveni, ascultaţi ce vă spun eu, că eu nu vă vreau rău, niciodată în viață nu am vrut nimănui rău, îmi iubesc poporul acesta ca pe mama, Dumnezeu s-o ierte.
Noi trebuie să avem garanţia libertăţii noastre, independenţei, integrităţii. Noi nu putem să trăim permanent cu frica de la est, de aceea trebuie să aderăm. Şi Alianţa Nord-Atlantică nu este decât o Alianţă care oferă securitate cetăţenilor, pace, linişte şi libertate.”
Europa Libera: Şi, dacă va fi aprobată de către Congres această iniţiativă a preşedintelui Barack Obama, va fi un sprijin concret, un efort concret de a asigura aliaţii europeni ai Washingtonului de angajamentul american pentru securitatea lor, pe fondul tensiunilor din relaţia Occidentului cu Moscova din cauza crizei ucrainene?
Mihai Ghimpu: „Eu vreau să vă spun că americanii, dacă ne dau aceşti bani, înseamnă că ei ştiu ce armată are Ucraina, ce armată avem noi. Eu pot să vă spun, ca fost preşedinte interimar, că ştiu ce armată avem noi…”
Europa Libera: Ce armată avem noi?
Mihai Ghimpu: „Bună, fără baterie… Cum ar fi pantofii fără şireturi… Mergi, şi la un pas-doi, îi pierzi… Săracă, fiindcă e armată, armament sovietic, învechit. Ruşii s-au înarmat, vă amintiţi ultimii ani unde a investit Putin bani? În armată. Păi, vedeţi, el s-a pregătit de aceasta. Da noi, dacă nu avem bani…
Eu cred că de aceea şi dau banii promişi preşedintele Obama, fiindcă el ştie cum şi-a înnoit armata, armamentul Rusia şi de ce armament dispune şi ce armament are. Nu vedeţi că Ucraina n-a putut în primele zile să lupte cu separatiştii, cu ruşii aceştia care sunt înarmaţi până în dinţi de armata rusă? Şi vedeţi că de acu e tot mai greu şi mai greu… Ei cunosc acea situaţie, fiindcă ei ştiu care e puterea rusului.
Şi acum noi trebuie să ne gândim la modernizarea armatei. Dar vreau să vă spun că oricât de puternică ar fi armata noastră, noi nu putem lupta cu Federația Rusă, calea noastră este aderarea la Alianța Nord-Atlantică. Credeți-mă, oameni buni, nu e televizor să vedeți că îmi fac cruce, dar niciodată de când există omenirea, n-a dorit mai mult străinul fratelui decât fratele său. Eu vă sunt frate și nu vă vreau decât bine.”
Autor: Valentina Ursu
%d blogeri au apreciat: