Dumnezeu iubeşte TRICOLORUL!

Trei culori şi-o singură iubire
Românească,
Trei culori şi-o singură vorbire
Românească!
Trei culori şi-o singură credinţă
Românească,
Trei culori şi-o singură fiinţă
Românească!

Dragi compatrioţi,

Recent, întorcându-mă acasă dintr-o vizită de lucru efectuată la Bruxelles şi Strasbourg cu ruta Strasbourg – Roma – Chişinău, privind pe geamul avionului,  mi-a tresărit inima când am văzut că TRICOLORUL a pus stăpânire pe cer!!!  M-am convins că Dumnezeu a auzit rugile noastre, ale românilor moldoveni, de a fi într-un sfârşit Liberi şi Uniţi în marea familie europeană.

Dragii mei, să ştiţi că atunci când iubeşti cu adevărat Unitatea, şi o iubeşti din toată inima, Dumnezeu ţi-o aduce în cale – aşa s-a întâmplat şi acum, când tricolorul a apărut pe cer, lăsându-ne să admirăm o privelişte unică, superbă şi Românească (VEZI FOTO).

Trebuie să ridicăm frunţile sus, să ţintim privirea spre cer şi cu multă încredere să luptăm împreună pentru a construi cu demnitate unitatea noastră în cadrul Uniunii Europene, iar acest lucru îl putem realiza doar cu TRICOLORUL în inimă şi în suflet!

4 iulie 1940-parada ocupanţilor

Stimaţi cetăţeni,

După ocupaţia din 28 iunie 1940, peste doar câteva zile, la  4 iulie, în acelaşi an, pe străzile Chişinăului ocupanţii sovietici au organizat în numele „eliberării “ parada militară. Clădirea pe care o vedem în imagine, este clădirea Primăriei Chişinăului de astăzi, şi ea a rezistat, dar mulţidin oamenii pe care îi vedem în fotografie, aduşi cu forţa sau prin minciună, nu mai sunt printre noi – au fost omorâţi la comanda unor ofiţeri ai acestei armate, iar alţii – duşi în Siberia. De fapt, dacă nu toţi, marea majoritate a ofiţerilor şi ostaşilor armatei sovietice înţelegeau că triumfează nu eliberarea, ci ocupaţia Basarabiei, şi faptul că astăzi partidele de stânga, în primul rând PCRM, vorbesc de eliberare, este o mare ruşine.

Cine nu-şi cunoaşte istoria, riscă să o repete! Anul acesta, când se împlinesc 73 de ani de la ocupaţie, şi cerul plânge în continuu de durere, înseamnă că sunt lacrimile bunicilor şi părinţilor noştri, care luptând pentru Libertatea şi Unitatea noastră,  au fost împuşcaţi fără milă de armele „eliberatorilor” doar pentru faptul că şi-au iubit ţara, pamântul, pentru că au opus rezistenţă ocupaţiei, rusificării, naţionalizării şi deportărilor. Singura dorinţă a lor a fost distrugerea conştiinţei naţionale de român, dar nu le-a reuşit, fiindcă imperiile sunt temporare, iar Libertatea şi Naţiunea sunt date de Dumnezeu şi sunt doar la discreţia Domnului, dar nu a imperiilor.

Iată de ce dragostea de neam şi ţară n-a fost stinsă şi n-o va stinge nici un imperiu, iar flacăra Libertăţii va arde veşnic, căci pentru ea au luptat generaţii şi trebuie să luptăm şi noi.

În memoria celor care au fost ucişi de arma ocupantului, rog să condamnăm în continuu ocupaţia, inclusiv parada din 4 iulie 1940.

%d blogeri au apreciat: