Bună dimineața, români moldoveni!

independenta-Marea-Adunare-NationalaZiua de azi, după cum se vede de dimineaţă, va fi una frumoasă! Dar foarte fierbinte pentru cei care îşi desfăşoară activitatea în aer liber, sub puterea directă a razelor solare – pe câmp, la reparaţia drumurilor, construcţia și reparația caselor etc. Şi plăcut răcoroasă pentru cei care lucrează la umbra birourilor, deoarece aceştia au aer condiţionat.

Cei care nu stau la soare şi nu-i simt razele, nu vor simţi nici zăpuşeala. Eu, însă, voi zice ca şi mulţi cei, cărora soarele le arde puternic ceafa: mda, mare fierbinţeală astăzi! Căci mă aflu la Coloniţa, motiv pentru care scriu aceste rânduri. De ce, veţi zice? Pentru că fac şi eu cum fac toţi moldovenii – când ies în concediu, se apucă de reparaţie. „Dictum – factum”, adică, „Zis şi făcut”, cum spune un dicton latin. Am zis şi m-am şi apucat de reparaţia casei părinteşti…

Scriu aceste rânduri nu pentru a mă lăuda că fac şi eu ceva în afară de politica moldovenească sau de munca de parlamentar, ci pentru ca să aflaţi acest lucru din gura mea, stimaţi prieteni, şi nu din gura adversarilor mei sau „căţeluşilor” acestora, care stau la fiecare colţ şi aşteaptă comanda să latre, asta chiar dacă pe drum nu trece nimeni…

Cât priveşte lătratul. Şi aici e ca la noi, la moldoveni: pe cel care fură, îl spălăm în apele europene; iar pe cel care scoate în vileag toate hoţiile, îl „botezăm” aşa, încât nici agheasma popei nu-l mai poate ajuta după asta!!!

Ei, Prim-miniştri sau chiar simpli funcţionari de stat sau şefi de departamente: al privatizării, inspectoratului fiscal, vamal – cu maşini „mişto” şi cu case cu trei niveluri, la doar 30-40 de ani! (ei nu se compară cu oamenii de afaceri, care muncesc şi riscă din greu cu tot ce au!). Recent, unul dintre aceştia spunea că fără Ghimpu la guvernare se fac mai multe şi e mai uşor de lucrat. Aşa e, aici n-am ce zice, îi dau dreptate, fiindcă atunci când se fură uşor, la sigur că se fac mai multe! Dar pentru cine „se fac”, apare întrebarea?… Numai nu pentru oamenii de rând, cred eu! Şi ştiţi de ce, dragi moldoveni? Pentru că la noi, la moldoveni, e ca la nimeni: cine fură – este considerat „pragmatic” şi pus în capul mesei, nu în puşcărie! Iar cine e cinstit şi scoate în vileag hoţiile, este poreclit „romantic”.

Iată de ce unii „pragmatici” au devenit peste noapte miliardari şi au bani grei, făcuţi, de altfel, foarte uşor; de asta „pragmaticii” aruncă cu atâta „dărnicie”, fără nici un pic de ruşine sau remuşcare, câte un osişor „căţeluşilor” săi! Şi aceştia, bucurându-se de fărâmiturile de la masa Stăpânului, hămăie cât mai tare – ham-ham-ham, poate le va da Stăpânul „pragmatic” şi o felioară de salam…

Buna ziua viaţă!

„Prin istorie – spre victorie”! Prin istorie – spre Unitate!

IMG_5364Emisiunea – concurs „Prin istorie – spre victorie”, care are drept scop promovarea valorilor noastre istorice şi naţionale, consider că este una din cele mai reuşite emisiuni, pe care le are televiziunea publică. De ce?
Se ştie, că orice ocupaţie are drept scop ştergerea conştiinţei naţionale a poporului, căruia i s-a luat libertatea. Iar ocupaţia Basarabiei de către Rusia ţaristă începând cu 1812, iar din 1940 până-n 1991 deja de către imperiul URSS, este cea mai sângeroasă din toate imperiile existente, fiindcă a avut la bază ideologia totalitar-comunistă, care a omorât fără vină zeci de milioane de oameni doar în numele unei idei inuman-utopiste, comunismul – “fericirea noroadelor”.
În genere ruşii, fie ţarişti, fie comunişti sovietici – au făcut totul, ca pe această palmă de pământ să nu rămână nici o rădăcină legată de istoria noastră, şi-n primul rând, rădăcina identităţii româneşti a moldovenilor şi a limbii române, care a fost şi este limba maternă a tuturor celor, care în trecut au locuit în cele trei principate: Moldova, Muntenia (Ţara Românească) şi Transilvania, după dispariţia Vechii Dacii. Astăzi, datorită imperiului rusesc, românii împărţiţi locuiesc în trei state: România, Republica Moldova şi o bună parte, în Ucraina.
Rusiei ţariste, în cei 105 ani, i-a reuşit să introducă limba rusă ca limbă vorbită şi-n biserică; Rusiei comuniste i-a reuşit s-o impună în şcoli şi grădiniţe. Dar nu peste tot – doar în oraşe şi-n centrele raionale, unde pe la sfârşitul anilor 80 rămăseseră doar una-două şcoli şi grădiniţe, unde se vorbea în limba română. În sate predarea obiectelor era totalmente în limba maternă. Şi nu pentru că aşa a fost strategia ocupanţilor, ci pentru că au crezut că mai au destul timp la dispoziţie – ei, comuniştii sovietici, credeau că vor fi o veşnicie. Dar s-au înşelat. Greşeala lor a constat în aceea, că n-au ţinut cont de 2 factori – factorul timpului şi cel al rezistenţei oamenilor şcoliţi. Nu degeaba politica lor era îndreptată, în primul rând, împotriva intelectualilor, care au fost şi sunt forţa societăţii; rusificarea acestora însemna, de fapt, şi rusificarea miezului naţiunii, a satului.
Dar, intelectualii de valoare, începând cu generaţia de aur, unul câte unul au înţeles politica mârşavă a ocupanţilor şi au inceput să opună rezistenţă, iată de ce „gulag”-urile şi casele de nebuni erau pline cu ei.
Deci, salvarea noastră a fost satul. Spun satul, fiindcă majoritatea intelectualilor care s-au opus rusificării noastre sunt din multchinuitele noastre sate. Nu întâmplător, scriitorul Lucian Blaga a afirmat, că „Veşnicia s-a născut la sat”.
Factorul timpului într-adevăr a fost unul decisiv. Daca Rusia comunistă ar fi existat timp de 105 ani, ca şi Rusia ţaristă, cu siguranţă nu ne salva nici satul… Dar, după cum se cunoaşte, şi imperiile nu sunt vesnice…

Rusia, în afară de oameni de vază în domeniul literaturii, teatrului, cinematografiei, a avut şi oameni politici mari. Unul dintre ei este Mihail Gorbaciov, chiar dacă a vărsat sânge în Vilnius, Bacu, Tbilisi… Datorită lui, şi „perestroikăi” lansate de el, a disparut imperiul sovietic; anume datorită lui astăzi fostele popoare ocupate de URSS îşi construiesc prezentul şi viitorul: cu multe probleme, cu multe consecinţe datorate imperiului, dar merg înainte spre libertatea şi bunăstarea lor democratică.
Întorcându-mă la gândul meu iniţial, la Emisiunea – concurs „Prin istorie – spre victorie” a Televiziunii publice, în cadrul căreia copii noştri participă cu multă dăruire de sine în cunoaşterea istoriei noastre adevărate: această muncă nobilă se datorează, iarăşi, unor intelectuali de stofă, cum sunt Veaceslav Stăvilă, Galina Codreanu, distinşilor profesori de istorie şi tuturor celor, care muncesc pentru această importantă emisiune. Dar şi celor, care au avut curajul să folosească momentele oportune ale istoriei pentru a distruge imperiul răului, vorba Preşedintelui R. Reigan, şi a obţine dreptatea şi independenţa poporului său! Cât priveşte unitatea, este doar o problemă de timp… Pentru că adevărul nu poate fi îngropat în pământul care le-a dat viaţă, în zadar unii „patrioţi” de-ai noştri continuă să facă ceea ce au făcut ocupanţii.
Le mulţumesc tuturor pentru această frumoasă şi extraordinar de utilă emisiune, şi, nu în ultimul rând, – acelor deştepţi şi frumoşi copii, care, participând la această emisiune, au demonstrat că îşi cunosc istoria. Ei sunt urmaşii demni, cărora le poţi lăsa, fără nici o frică, în grijă, Ţara!
O zi bună, români-moldoveni, mândriţi-vă cu ei, aveţi grijă de ei! Ei, copiii, sunt cei, care vor restabili pe deplin adevărul, dreptatea şi unitatea neamului nostru, fără ei naţiunea româna nu are viitor, iar noi- un prezent al demnităţii Româneşti, Dumnezeeşti, dacă doriţi!

In ziua de 26 iulie s-a născut Gheorghe Ghimpu, în ziua de 27 iulie a murit Simion Ghimpu…

In ziua de 27 iulie 2010, la vârsta de 70 ani, a plecat în lumea celor drepţi, alături de tata Toader, mama Irina, fraţii Visarion şi Gheorghe, fratele Simion Ghimpu.
Dacă e adevărat că cel care a dus-o greu în lumea aceasta îi este mai uşor pe lumea cealaltă, atunci mă rog Domnului să facă să fie aşa. Multă lume a suferit în urma politicii celor, care ne-au ocupat, inclusiv părinţii şi fraţii noştri. Dumnezeu să-i odihnească şi sufletul lor să-l păzească.
In memoriam Simion Ghimpu: Serata – portret Simion Ghimpu; Melodia „Numai tu” muzica A. Coraci, versuri Simion Ghimpu, interpret Fuego.

Gheorghe Învingătorul – Film documentar realizat de studioul BUJOR CITV „MIRADOR” (Partea 1,2,3)



Gheorghe Ghimpu ar fi împlinit astăzi 76 de ani

blogg 3 La 26 iulie 1937 în comuna Coloniţa, judeţul Lăpuşna, Romania, s-a născut Gheorghe Ghimpu – deţinut politic, deputat în Parlamentul R. Moldova în anii 1990 – 1994, care în anul 2000 a decedat în urma unui accident rutier confuz şi neelucidat. Omul, care a ridicat din nou Tricolorul deasupra pământurilor româneşti, anexate în 1940 de către fostul imperiu – urss, arborând drapelul nostru de stat pe clădirea Parlamentui. Gheorghe Ghimpu este autorul cărţii „Conştiinţa naţională a românilor moldoveni” şi fondatorul Partidului Naţional Român, Partid, care a fost luat prin rapt de nişte anonimi, apăruţi nu se ştie de unde, pentru a-i schimba denumirea. Acest furt s-a făcut nu fără concursul Ministrului Justiţiei, Oleg Efrim, chiar dacă l-am atenţionat asupra faptului, că cei care au prezentat nişte hârtii oarecare ministerului nu sunt membri ai PNR şi 99,9 din ei nu au nimic în comun cu partidul. Dovadă în plus că lucrurile s-au făcut la comandă! Da, comanda este comandă, supere-se sau nu fostul meu „coleg” de AIE, dar şi eu – ca şi alţii, cred că este
„mâna” despotului, fiindcă el iubeşte Cremlinul şi urăşte tot ce-i romanesc!!! Dar, cum zice un vechi proverb românesc, „Nu mor caii când vor câinii”, mai degrabă „părăseşte arena” Despotul…
Новое изображение 2bogg 2blogg 4Новое изображение 3Новое изображениеНовое изображение 4Новое изображение1blogblog 1blogg 5

Primarii Liberali din republică – alături de Președintele PL, Mihai Ghimpu

http://pl.md/libview.php?l=ro&idc=78&id=5059

Declaraţiile Preşedintelui PL, Mihai Ghimpu, la şedinţa Parlamentului din 12 iulie 2013 (partea 3)

Declaraţiile Preşedintelui PL, Mihai Ghimpu, la şedinţa Parlamentului din 12 iulie 2013 (partea 2)

Declaraţiile Preşedintelui PL, Mihai Ghimpu, la şedinţa Parlamentului din 12 iulie 2013 (partea 1)

Dumnezeu iubeşte TRICOLORUL!

Trei culori şi-o singură iubire
Românească,
Trei culori şi-o singură vorbire
Românească!
Trei culori şi-o singură credinţă
Românească,
Trei culori şi-o singură fiinţă
Românească!

Dragi compatrioţi,

Recent, întorcându-mă acasă dintr-o vizită de lucru efectuată la Bruxelles şi Strasbourg cu ruta Strasbourg – Roma – Chişinău, privind pe geamul avionului,  mi-a tresărit inima când am văzut că TRICOLORUL a pus stăpânire pe cer!!!  M-am convins că Dumnezeu a auzit rugile noastre, ale românilor moldoveni, de a fi într-un sfârşit Liberi şi Uniţi în marea familie europeană.

Dragii mei, să ştiţi că atunci când iubeşti cu adevărat Unitatea, şi o iubeşti din toată inima, Dumnezeu ţi-o aduce în cale – aşa s-a întâmplat şi acum, când tricolorul a apărut pe cer, lăsându-ne să admirăm o privelişte unică, superbă şi Românească (VEZI FOTO).

Trebuie să ridicăm frunţile sus, să ţintim privirea spre cer şi cu multă încredere să luptăm împreună pentru a construi cu demnitate unitatea noastră în cadrul Uniunii Europene, iar acest lucru îl putem realiza doar cu TRICOLORUL în inimă şi în suflet!

4 iulie 1940-parada ocupanţilor

Stimaţi cetăţeni,

După ocupaţia din 28 iunie 1940, peste doar câteva zile, la  4 iulie, în acelaşi an, pe străzile Chişinăului ocupanţii sovietici au organizat în numele „eliberării “ parada militară. Clădirea pe care o vedem în imagine, este clădirea Primăriei Chişinăului de astăzi, şi ea a rezistat, dar mulţidin oamenii pe care îi vedem în fotografie, aduşi cu forţa sau prin minciună, nu mai sunt printre noi – au fost omorâţi la comanda unor ofiţeri ai acestei armate, iar alţii – duşi în Siberia. De fapt, dacă nu toţi, marea majoritate a ofiţerilor şi ostaşilor armatei sovietice înţelegeau că triumfează nu eliberarea, ci ocupaţia Basarabiei, şi faptul că astăzi partidele de stânga, în primul rând PCRM, vorbesc de eliberare, este o mare ruşine.

Cine nu-şi cunoaşte istoria, riscă să o repete! Anul acesta, când se împlinesc 73 de ani de la ocupaţie, şi cerul plânge în continuu de durere, înseamnă că sunt lacrimile bunicilor şi părinţilor noştri, care luptând pentru Libertatea şi Unitatea noastră,  au fost împuşcaţi fără milă de armele „eliberatorilor” doar pentru faptul că şi-au iubit ţara, pamântul, pentru că au opus rezistenţă ocupaţiei, rusificării, naţionalizării şi deportărilor. Singura dorinţă a lor a fost distrugerea conştiinţei naţionale de român, dar nu le-a reuşit, fiindcă imperiile sunt temporare, iar Libertatea şi Naţiunea sunt date de Dumnezeu şi sunt doar la discreţia Domnului, dar nu a imperiilor.

Iată de ce dragostea de neam şi ţară n-a fost stinsă şi n-o va stinge nici un imperiu, iar flacăra Libertăţii va arde veşnic, căci pentru ea au luptat generaţii şi trebuie să luptăm şi noi.

În memoria celor care au fost ucişi de arma ocupantului, rog să condamnăm în continuu ocupaţia, inclusiv parada din 4 iulie 1940.

%d blogeri au apreciat: