Hristos a Înviat, dragi români de pe ambele maluri ale Prutului şi Nistrului!

23 de ani în urmă, eu, ca şi mulţi dintre Dvs-tră, stimaţi prieteni-cetăţeni, tăiam, cum se spune, ,,în stânga şi-n dreapta” pentru cauza noastră, fiind conştienţi, că totul depinde de noi; mai ales, că o bună parte dintre noi eram tineri, iar tinerii ca tinerii – dacă vor ceva, atunci  azi, şi nu mâine. Eram foarte activ în toate şi credeam că anume noi vom face UNIREA. Dar 20 şi ceva de ani de independenţă ne arată, că problema Unirii  este mult mai complicată şi delicată decât am crezut noi, atunci, şi decât cred unii, acum. Motivul e unul şi cred că-l înţeleg cei, ce vor să-l înţeleagă: el rezidă în noi înşine; sau, mai bine zis, el se află în ,,mânuţele” unor ,,patrioţi” de-ai nostri, care respiră cu interesul Cremlinului; iar, de asemenea “patrioţi”, slavă Domnului, moldovenii nu duc lipsă. Cunostinţele, mintea, sufletul acestui soi de oameni (cu tot ce le-a dat sau nu le-a dat Cel de Sus) sunt împotriva  Darului dat de Dumnezeu românilor – să trăiască împreună sub un singur drapel, în aceeaşi Ţară, ca şi toate celelalte popoare din lume, inclusiv cel rus.
6 mai 1990: Podul de flori, acţiune acceptată de imperiul sovietic, care a despărţit la 28 iunie 1940 teritoriul şi poporul român în două, va rămâne în istorie ca o dovadă în plus că noi, moldovenii, suntem români şi locul nostru este acolo, unde a hotărât la 27 martie Sfatul Ţării.
Dar, ca sa nu iau pâinea istoricilor, voi reveni la Podul de flori.
Aşadar, fiind responsabil, prin hotărârea Executivului Frontului Popular, de Podul de flori Ungheni-Iaşi, îmi amintesc că ziua de 6 mai 1990 era una toridă. Dar cu toată arsiţa, în sufletul tuturor romanilor, indifirent de pe ce mal erau veniţi, era  o mare, mare bucurie, amestecată şi cu multă durere, fiindcă toţi nu se văzuse ca rude de sânge de 50 de ani! Şi, ca să se recunoască unul pe altul,  ţineau şi unii, şi alţii, fotografii în mâinile ridicate sus, ca să le vadă cei ce sunt căutaţi – fie frate, soră, nepot, verişor, unchi etc. O MARE de oameni cu fotografii…
Multă, foarte multă lume, nu am mai văzut de atunci atâta lume adunată împreună, doar la Marile Adunări Naţionale! Care au fost mai norocoşi, s-au regăsit şi s-au îmbrăţişat cu ochii plini de lacrimi, care nu – s-au împrietenit cu alţii, oricum erau fraţi şi s-au aşezat cu toţii care şi pe unde să-şi spună durerile. Dar cel mai ineresant a fost, că în timp ce toată lumea aştepta decizia grănicerilor de a permite trecerea ,,hotarului”, am obsevat că cineva deja înoată spre noi! Culmea a fost să vedem, că înnota nu un om, ci o căprioară!!! Aşadar, căprioara a fost acea fiinţă, care ne-a sugerat că nu trebuie să aşteptăm comanda, ci să pornim în înnot, caci nu poate exista un ,,hotar” pe pământul care-ţi aparţine!…
Păcat că a plecat dintre noi marele regizor şi  marele român Valeriu Gagiu şi n-a reuşit să facă montajul filmulul despre Podul de flori de la Ungheni-Iasi, fiindcă anume răposatul a filmat evenimentul în acea zi.
Un alt moment important. După cum am spus, în acea zi era foarte cald şi toţi căutau să bea ceva. Se organizase / instalase nişte gherete şi mese, care să vânda câte ceva de-ale gurii şi apă pentru românii moldoveni din partea noastră, care aveau ruble (şi-a oferit suportul la organizare Ministrul de atunci al comerţului din RSSM, dl Valeriu Bobuţac), dar ce facem cu românii de dincolo, căci ei nu aveau ruble! Noi, românii de dincoace, le-am dat fraţilor noştri de dincolo toate rublele pe care le-am avut… Cu toate acestea, căldura şi mulţimea de oameni te sufoca, era greu de suportat aerul încins şi lacrimile oamenilor. Soarele te ardea atât de tare, încât era greu să deschizi gura, aşa lumea n-o să reziste, putem avea probleme de sănătate… Ceva trebuia de făcut!
Dumnezeu era alături de noi şi ideea mi-a venit peste puţin timp: soluţia era să se vândă produse şi celor care nu au ruble, adică să se permită achitarea şi în lei româneşti! Mă gândeam cum să-l găsesc mai repede pe dl Ministru Valeriu Bobuţac ca să rezolv problema, ştiam că este pe undeva pe la Ungheni. Când am dat de dlui, aşa cum sunt eu, puţin impulsiv, după “bună ziua”, îndată zic, “Trebuie să permiteţi românilor de dincolo de Prut să achite în lei, fiindcă  mor de sete, ruble nu au, iar  noi le-am dat toate rublele pe care le-am avut”! Ciudat sau nu, dar în loc de interdicţie, am auzit indicaţia: “Chemaţi-l la mine pe şeful alimentaţiei publice!” În câteva minute se apropie un cetăţean şi zice: ,,Sluşaiu Vas, tovarişci ministr!” (“La dispoziţia D-voastră, dle ministru”!) – aud şi văd acel dialog de parcă s-ar fi întamplat azi. Bobuţac: ,,Pusti liudi rascitaiutsia i v leeah” (“Las-ca oamenii să achite şi în lei româneşti!”). Cel de la alimentaţia publică: ,,Tov. Ministr, ia ne mogu, cito ia budu delati s leiami?” (“Tovarăşe ministru, nu pot, ce-o să fac mai apoi cu leii?”) Bobutac: ,,Ăto ne Vaşe delo, ia scazal, vâpolneai” (“Nu e treaba dumitale, am zis, execută!”). Şi astfel, datorită dlui V. Bobuţac, s-a rezolvat problema cu apa şi celelalte. Ce-a făcut dl. Bobuţac cu leii româneşti, i-a schimbat sau i-a trecut la pierderi – nu cunosc, mi-a scăpat să-l întreb; cert este că a procedat ca un conducător, care s-a gândit  în primul rând la oameni şi mai apoi la consecinţe sau perderi.
Aici aş vrea să spun, că 6 mai 1990 nu este doar ziua Podului de flori, ci şi ziua, când nu numai oamenii de acelaşi sânge au trecut Prutul, ci a trecut Prutul pentru prima oară şi leul românesc!!!

P.S. Privind fotografia de la Podul de flori de pe site-ul PRO TV ,,În profunzime”, am devenit şi eu nostalgic după acele timpuri şi cred că o să-mi daţi dreptate; tinereţe, tinereţe, spunea adesea mama Irina, la vârsta ei de 88 de ani, Dumnezeu s-o odihnească în pace, împreună cu tata Toader şi fraţii Gheorghe, Simion şi Naşul Visarion.

5 Răspunsuri to “Hristos a Înviat, dragi români de pe ambele maluri ale Prutului şi Nistrului!”

  1. ACTORUL VASILE BUTNARU Says:

    IN BIBLIE ESTE SCRIS: „CRESTINE,CAUTA ADEVARUL. ADEVARUL TE FACE OM LIBER…” Domnule Timofti, GHEORGHE DAVID ESTE MOSUL MEU. UN MARTIR BASARABEAN. A CAUAT ADEVARUL. IMPREUNA CU GHEORGHE GHIMPU,VALERIU GRAUR SI ALTI MARTDIN BASARABIA SFASIATA DE RUSIA! ADEVARUL COSTA FOARTE SCUMP: AU PLATIT CU VIATA!

  2. ACTORUL VASILE BUTNARU Says:

    Basarabeni,Va doresc cele mai bune ganduri: RIDICA-TE,BASARABIE! Paraseste Temnita Ruseasca si INTOARCE-TE IN ACASA PARINTEASCA! LA FRATI SI SURORI DE ORIGINE LATINA!

  3. Valeria Says:

    D-le Gimpu te-am votat,mai mult ca atit ,cind PL -ul a lansat un apel,ca n-are cu ce face campanie electorala in 2009,v-am dus la sediul vostru 1000lei.Am convins multi apropiati sa voteze PL–ul.Acum regret ca am facut-o,m-ati dezamagit.Daca atunci,cind reformatorii v-au cerut ca-i cedati lui Chirtoaca conducerea partidului,va retrageati,faceati o fapta eroica si erau sa vi se ierte multe pacate.Era o sansa si pentru partid.De ce nu vreti sa intelegeti,ca Dorin din medestie n-a acceptat,fiindca n-a vrut sa vi se impotriveasca, am o senzatie,ca dinsul nu odata roseste pentru D-ra.Este o zicala:,,Taceai,filosof raminea-i…,,Vi se potriveste.Si inca una,mariajul D-ra cu Plahotniuc se vede de la o posta.Si ce erou v-ati dori sa fiti,nu se primeste. Iarasi o sa va amintesc de o zicala:,,Spune cu cine prietenesti si ti-oi spune cine esti”

  4. Constantin Says:

    Eu cred ca Unirea este inca posibila. Si cred ca daca cei de varsta mea ar avea sansa, atunci ar reusi sa termine ceea ce a inceput generatia dvstra. Mai intai trebuie sa ne intrebam daca exista o masa de oameni interesata de acest lucru pe ambele maluri ale Prutului si daca masa asta de oameni este omogena si pregatita. Uneori am impresia ca Unirea mea si unirea lor sunt doua lucruri diferite. Insa ce vine mai intai de toate – desteptarea nationala urmata de unire sau invers? 16 ani traiti in Moldova, 9 ani in Romania. Pot sa spun ca noi nu meritam Unirea. Exagerand un pic as spune ca malul stang e populat de comunisti rusofili, malul drept – de mari capitalisti americanizati. Adevarul e ca in ciuda etichetelor contradictorii suntem toti bolnavi de o economie grav politizata iar a fi roman inseamna ceva pt foarte putini vecini ai prutului. Ma uitam zilele astea la cateva interviuri cu niste oameni de stat din strainatate, pt ca noi nu avem asa ceva. De fiecare data cand erau intrebati de schimbari in societate si li se cerea un termen, acesti oameni raspundeau in generatii nu in ani – „e nevoie de atatea generatii” in loc de nu stiu cati ani.

    Cand un politician din romania sau moldova vorbeste de interes national – oare vorbeste de interesul poporului roman? Lucruri simple la care ma gandesc uneori. Oare mai inseamna ceva nationalismul in lumea globala a secolului 21? Parca demult a trecut timpul statelor national-industriale, si totusi pt mine ideea de unire este strans legata de nationalism. Te duci intr-un sat din Basarabia, apoi intri intr un sat din Romania si nu poti sa exclami decat un singur lucru – „uite un sat de romani”. Daca insa o sa calci vreodata in Chisinau sau Bucuresti. Fereasca dumnezeu. Noi nu meritam unirea. Si ce facem atunci? sa zicem pt o secunda ca vrem totusi sa o infaptuim. Cum? Pai trebuie sa ne intoarcem in timp si sa realizam ca intotdeauna nationalismul a fost in stransa legatura cu educatia – la scoala ne invata istoria nationala si limba, la competitiile sportive aplaudam acelasi popor si fluturam acelasi steag. Prin educatie crestem, ne maturizam, realizam ca suntem un popor si ne cautam destinul. De asta va spuneam sa va educati electoratul. Acum ma intorc la limba moldoveneasca si ma blochez. Despre ce fel de identitate comuna mai poate fi vorba? Limba romana, de aici proneste totul. Ce v a impiedicat in 90 sa scrieti limba romana in constitutie? Revenim la viata sociala profund politizata in care trebuie sa facem compromisuri ca sa fie toata lumea fericita – si rusii si romanii, nu-i asa. Odata ce incepi sa faci compromisuri dle Ghimpu nu te mai opresti niciodata. Asta e motivul pt care generatia dvstra a esuat iar noi o sa reusim. Eu nu vreau un socialism capitalist. Eu vreau o aristocratie a meritului.

    In Romania sentimentul nationalist nu este nici el foarte popular. Asta o spun si indicatorii demografici si multe alte sentimente pesimiste. Pana si in Moldova sloganul unirii a inceput sa fie schimbat subtil cu sloganul integrarii europene. Hai in europa, in loc de hai acasa. In timp ce scriu in dreapta paginii ma uit la bannerul PL „Toti pentru Europa – Europa pentru toti”. Este deajuns oare? E complicat o sa spuna toata lumea. Dar este un pas inainte. Eu nu vreau intrarea moldovei in europa, eu vreau unirea moldovei cu romania. Poate maine, poate in 10 ani, la timpul potrivit. Eu cred ca unirea este evenimentul pe care poporul asta il astepta demult ca sa iasa din criza culturala, economica si politica in care se afla de foarte mult timp.

    Scopul scuza mijloacele iar generatia dvstra nu este una perfecta si incoruptibila. Faceti bine de va intoarceti la datoriile de politician si temrinati criza asta politica.

    ganduri

  5. vasile Says:

    Mihail Fiodorovici, Au-u-u! Nu te fa surdul si prostul – Totusi cum comentez?:
    http://omg.md/ru/110124/


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: