Bună dimineaţa, Republica Moldova!

Nu există nimic mai important în viaţa de toate zilele decât încrederea, mai ales atunci când faci un lucru comun cu cineva. „Cine- i legat de altul aşa fel încât se înalţă şi cade împreună, acela e demn de încredere şi poate fi pus să-i păzească viaţa şi averea”(Bohtlingk). Aşa doar,  numai aşa se poate face un lucru bun împreună, aşa doar,  numai aşa poate activa şi exista o Alianţă. Din păcate, şi spre regretul meu şi nu numai, acest lucru nu a fost înţeles de unii colegi de Alianţă. Astăzi, ca niciodată, este important să conştientizăm că fără încrederea unuia faţă de altul Alianţa nu poate activa, iar în cazul, în care nu înţelegem sau suntem indiferenţi şi ne gândim nu la cauză- iar  cauza înseamnă  omul, legea şi viaţa lui- ci invers,  cum să-l ” trăsneşti” în  primul rând pe cel cu care te-ai pornit să faci  un lucru în comun, atunci nu mai are rost să ne prefacem şi-n continuare că suntem împreună. De ce, doar pentru a ne rezolva problemele şi interesele? Aşa nu mai accept, şi colegii mei la fel. Cetăţenii noştri sunt îndeajuns chinuiţi, amăgiţi, înjosiţi şi umiliţi, şi ce au obţinut ei de la votul acordat nouă, promisiuni şi aşteptări deşarte?  „Nu ne ajunge să nu murim de foame sau de frig, ne mai trebuie încă ceva. Ne mai trebuie o idee care să ne călăuzească şi să ne înalţe. Ideea este cea care porunceşte în tot ce facem, este cea care ne dă un sentiment de împăcare cu noi înşine, lămurindu-ne asupra rostului existenţei noastre”(L. Bauer). Promisiunile şi aşteptările trăiesc mii de ani, atât cât există viaţa pe pământ. Omul însă are o singură viaţă şi aceea foarte scurtă. Mai e ceva, dragi prieteni,  ce trebuie să înţelegem: încrederea înseamnă pace, dar  nu ridicarea sabiei asupra capului unui om,  sau a mai multora cu care ai o înţelegere. Nu poate fi ridicată sabia fără o bună analiză la ce poate duce această ridicare de sabie.  Sabia ridicată de sabie se ciocneşte şi zboară nu doar un cap,  ci mai multe.  „Cine ridică sabia, de sabie va muri” Nu mai bine e să n-o faci „pe marele şi tarele ?”
– Am dreptate,  zici !  – Atunci,  spune- mi,  te rog, stimabile coleg şi mulstimaţi colegi, de ce până azi aţi avut doar gura? Unde v-au fost urechile? Cât o să mai conduceţi şi  cât o să mai trăiţi cu  mintea moldovanului de pe urmă?  Ce, nu cunoaşteţi că orice greşeală te costă? –  Dar  cine nu greşeşte! Iată de ce e bine să ne  iertăm unul pe altul.  În viaţa de toate zilele toţi suntem păcătoşi,  însă gravitatea  păcatului este  diferită.  Morala: feriţi-vă din timp, dragii mei colegi, de greşelile pe care le puteţi comite  sau  pe care, din timp,  conştient le pregătiţi.  Numai aşa va fi totul bine şi desigur,  dacă sunteţi capabili să pătrundeţi în sensul cuvintelor  „încredere „,  „cine ridică sabia, de sabie va muri” şi nu în ultimul rând noţiunea de  „împăcare”. Să nu ne trezim din nou cu o „pace”, doar pentru pregătirea unui nou „război”.

%d blogeri au apreciat: