(interviu) Sunt de acord să înaintăm un singur candidat din partea AIE şi acesta să fie actualul primar

sursa: allmoldova.com

Presedintele Partidului Liberal ne-a vorbit despre Constitutie, republica semiprezidentiala, AIE 2, secretari de stat, stabilitate in functia publica si mariaje politice. De ce primarul general al capitalei, Dorin Chirtoaca merita sa fie reales in functie si care sunt regretele politicianului Ghimpu cititi in interviul care urmeaza.

Sunteţi mulţumit că aţi acceptat în aceste condiţii crearea AIE 2? De ce?

Partidul Liberal a fost primul care, după ce au fost făcute publice rezultatele alegerilor parlamentare din 28 noiembrie 2011, a anunţat că doreşte reeditarea Alianţei pentru Integrare Europeană şi că va face tot posibilul pentru ca această coaliţie să fie creată. În pofida tuturor discuţiilor în contradictoriu existente sau a lipsei de comunicare, am crezut şi cred în continuare în viabilitatea AIE, în faptul că vom depăşi tot ce ne dezbină şi AIE va funcţiona şi mai departe. AIE este singurul vehicul politic care va duce Republica Moldova spre integrarea europeană, trebuie să conştientizăm că Republica Moldova nu poate evolua în afara Alianţei. Voi face tot ce îmi stă în puteri pentru ca AIE să rămână viabilă, iar comuniştii să nu mai revină niciodată la putere.

Sunt sigur că greul abia începe, în condiţiile în care în Republica Moldova a demarat o serie de reforme care nu vor fi deloc uşoare pentru cetăţeni, iar membrii AIE trebuie să demonstreze că sunt o echipă puternică şi că împreună pot face faţă provocărilor.

Într-un editorial al lui Constantin Tănase eraţi catalogat drept marele învins al coaliţiei, imputându-vi-se că aţi făcut circ în loc să negociaţi. De ce credeţi că este determinată apariţia unor asemenea afirmaţii şi cum vă simţiţi dvs. – învins sau în echipă?

Nu doresc să intru în polemică cu domnul Tănase, care, cu siguranţă, ştie că aparenţele sunt înşelătoare pentru că fiecare pune bucuros şaua pe iapa vecinului. De fiecare dată mi-am asumat riscul de a spune adevărul, chiar dacă acesta îi deranja pe unii sau părea incredibil pentru alţii. Oricât de bine ar fi ascuns, adevărul oricum iese la iveală, mai devreme sau mai târziu, dar iată cu dreptatea – e altfel.

Domnul Tănase, în calitate de jurnalist, cunoaşte foarte bine care este preţul adevărului şi cum este când ai dreptate, dar nu eşti susţinut, pentru că sunt interese, orgolii, resentimente etc.

Oricum, Partidul Liberal a avut un rol important în crearea AIE, iar prin cedările pe care le-a făcut pe parcursul negocierilor, inclusiv a funcţiei de Preşedinte al Parlamentului, a asigurat reeditarea AIE 2. Acest aspect însă a vrut să fie trecut cu vederea.

Aţi optat cu puţin timp în urmă pentru substituirea viceminiştrilor cu secretari de stat. De unde această iniţiativă şi cât de insistent veţi fi pentru o eventuală promovare a acesteia?

Este o practică democratică, implementată de ani buni într-o serie de state europene, care s-a dovedit a fi destul de eficientă. În primul rând, prin această iniţiativă depolitizăm ministerele şi în felul acesta protejăm interesele cetăţenilor de tot felul de interese personale, de grup sau structuri de partid. În al doilea rând, va exista o continuitate în activitatea ministerului la nivelul resurselor umane, funcţionarii publici, având experienţă în domeniu, vor continua să lucreze şi mai departe, indiferent cine va fi ministrul.

O asemenea practică este acum implementată la nivelul fostului Aparat al Parlamentului, devenit secretariat, care este condus de un Secretar General al Parlamentului, iar funcţionarii publici de aici sunt angajaţi pe un termen nedefinit. Până a deveni eu Preşedinte al Parlamentului, ei erau angajaţi pe durata mandatului Parlamentului, adică pe maximum 4 ani, iar ulterior puteau fi disponibilizaţi, bineînţeles pe criterii politice, chiar dacă erau specialişti calificaţi, cu experienţă în domeniu. În 2009, am repus în funcţie circa 70 de angajaţi, eliberaţi abuziv de comunişti după alegerile din 5 aprilie 2009.

Sunteţi cel mai energic apărător al iniţiativei de schimbare a Constituţiei. De ce nu reforma constituţională în baza legii existente?Care sunt articolele care trebuie neapărat schimbate în legea supremă şi ce merită să fie păstrat?

Potrivit programului de guvernare al AIE 2, urmează a fi adoptată o nouă Constituţie. Actuala Constituţie a fost adoptată în 1994, în perioada în care Republica Moldova tocmai se desprinsese de fosta URSS, nu avea experienţă în organizarea democratică a puterilor în stat şi nici nu avea specialişti în drept constituţional bine pregătiţi.

Mai mult decât atât, actuala Constituţie are multe carenţe. Potrivit studiilor elaborate de membrii comisiei prezidenţiale pentru reforma constituţională, circa 70 de articole din Constituţie necesită modificări, iar mai multe dintre ele chiar conţin greşeli. De exemplu, în articolul din Constituţie care prevede numărul de cetăţeni care pot iniţia revizuirea Constituţiei într-un aliniat este indicată cifra de 200 000, iar în altul – câte 20 000 de semnături din cel puţin jumătate din unităţile administrativ-teritoriale, adică un total de 320 000. Şi exemple de acest fel mai sunt.

În afară de aceasta, în contextul aspiraţiilor de integrare europeană a Republicii Moldova, în Constituţie trebuie introduse anumite standarde pentru a armoniza legislaţia cu cea europeană, în special la capitolul drepturile omului, reforma sistemului judecătoresc etc.

Comisia prezidenţială pentru reforma constituţională, creată în 2009 prin decretul semnat de mine, a elaborat proiectul noii Constituţii, care a fost expediat pentru expertiză şi la Comisia de la Veneţia. Dacă va fi nevoie vom mai crea o comisie constituţională, care să examineze fiecare articol din noul proiect, iar ulterior acesta să fie supus dezbaterilor publice şi să fie informaţi cetăţenii despre conţinutul noii Constituţii. Totuşi, Constituţia este pregătită nu de politicieni, de deputaţi, ci de specialişti în drept constituţional şi de reprezentanţi ai societăţii civile.

Tot în contextul Constituţiei, aţi avut o ocazie unică de a deţine timp de un an două cele mai importante funcţii în stat, cea de Preşedinte al Parlamentului şi interimatul de preşedinte de ţară. Cred că sunteţi acum mai pregătit decât teoreticienii şi aţi putea să ne spuneţi dacă Moldova poate trece drept ţară parlamentară?

Cred că cel mai potrivit pentru Republica Moldova ar fi să mergem pe ideea unei republici semiprezidenţiale, cu un şef de stat ales de către popor. De altfel, o asemenea propunere a fost acceptată unanim în cadrul AIE 1 şi aceasta ar fi în conformitate cu voinţa electoratului. Sondajele arată că majoritatea cetăţenilor vor ca  preşedintele să fie ales de către popor. Suntem conştienţi de faptul că un preşedinte ales de popor trebuie să aibă şi prerogativele corespunzătoare, dar, principalul, toate acestea să nu ducă la blocaje dintre Preşedinţie şi Parlament.

Din păcate, până acum am avut experienţa în care puterile nu s-au împăcat, ceea ce a condus la criza politică. Tot din acest considerent, în 2000, Voronin a promovat schimbarea mecanismului de alegere a preşedintelui ţării, cu votul a 61 de deputaţi şi nu direct de către cetăţeni.

Care ar fi cel mai potrivit regim de guvernare în Moldova – parlamentar sau totuşi prezidenţial? De ce?

Sunt diferite păreri la capitolul de ce fel de republică e nevoie. Vor mai fi discuţii la acest subiect. Dacă ar fi două partide la guvernare, care formează o coaliţie, atunci cel mai indicat ar fi regimul parlamentar, respectiv împart între ei Guvernul şi Parlamentul. La noi însă, încă mulţi ani va fi la guvernare o coaliţie formată din mai multe partide. Reieşind din aceasta, niciun partid n-o să accepte să fie la guvernare nevând nicio pârghie. În aceste condiţii, funcţia de Preşedinte al Republicii devine o funcţie simbolică.

În condiţiile în care mentalitatea unor cetăţeni este încă preponderent sovietică, iar cultura politică este la un nivel scăzut, cred că noi avem totuşi nevoie de un regim semiprezidenţial. Să existe un preşedinte, care să se conformeze cu adevărat rigorilor, dar nu să fie exponentul a nu ştiu căror interese, un fel de arbitru între puterea legislativă, executivă şi judecătorească. Noi o astfel de experienţă tristă am avut déjà şi nu este indicat să o repetăm.

De ce insistaţi asupra condamnării crimelor regimului totalitar şi interzicerii simbolurilor comuniste?

Rana se vindecă, dar semnul rămâne. Este cazul a sute de mii de familii de la noi care au avut de suferit în urma regimului totalitar comunist din Moldova sovietică şi care au rămas marcate pentru toată viaţa. Chiar şi urmaşii acestora, care ştiu din povestirile părinţilor, ale bunicilor sau ale rudelor ce s-a întâmplat în perioada respectivă, povestesc cu groază despre acele evenimente. În aceste familii, rana respectivă nu se va vindeca niciodată. Cum să fii împuşcat pentru faptul că spuneai că vorbeşti limba română sau pentru faptul că mergeai la biserică, sau pentru că te împotriveai că străinii îţi măturau podurile, încât nu aveai cu ce hrăni copiii? Şi familia noastră a suferit de pe urma regimului totalitar, aşa că ştiu nu doar din auzite.

De aceea a fost creată, prin decretul prezidenţial semnat de mine, comisia pentru studierea şi aprecierea regimului totalitar comunist, care a pregătit un raport amplu despre atrocităţile comise de regimul totalitar şi a venit cu o serie de propuneri pentru a vindeca traumele trecutului în societatea noastră. Din păcate, nu am avut susţinerea colegilor de Alianţă, respectiv, raportul nu a fost discutat în Parlament. Partidul Liberal va insista asupra acestei iniţiative privind asumarea oficială a adevărului istoric despre esenţa inumană a fostului regim totalitar comunist. Chiar dacă n-a avut finalitatea aşteptată, totuşi a început procesul de cunoaştere şi difuzare publică a adevărului despre acţiunile condamnabile ale regimului comunist. Nu pot să nu remarc şi faptul că la iniţiativa mea a început transferul dosarelor de arhivă de la SIS şi MAI la Arhiva Naţională, astfel încât famiile care au avut de suferit să aibă acces la dosarele lor.

Eu cred că la nivel de mentalitate societatea noastră déjà a început condamnarea crimelor comise de regimul comunist.

Vreau să amintesc că PL a venit cu iniţiativa de a susţine financiar înălţarea unor monumente în memoria victimelor regimului comunist în toate localităţile din Republica Moldova. Până acum au fost înălţate circa 13 monumente.

Nu pot să nu vă întreb nimic despre alegerile locale. Miza cea mare este în continuare Chişinăul şi analiştii déjà spun că scrutinul va fi un test pentru AIE 2. De ce nu se merge pe promovarea unui singur candidat din partea Alianţei?

Sunt de acord să înaintăm un singur candidat din partea AIE şi acesta să fie actualul primar (zâmbeşte). Cred că şi locuitorilor capitalei le-ar plăcea această idee şi ar putea fi preluată şi de alte localităţi ale Republicii Moldova. Mai ales în această perioadă de nesiguranţă politică, când cetăţenii noştri sunt plictisiţi şi poate chiar dezgustaţi de atâtea scrutine electorale.

Pe durata mandatului său, primarul Dorin Chirtoacă a demonstrat că are toate calităţile pentru a transforma Chişinăul într-o capitală europeană, iar acţiunile sale au probat acest lucru. O asemenea dinamică pozitivă, de schimbare în bine a capitalei, pe care a cunoscut-o Chişinăul în ultimii 4 ani, în pofida dificultăţilor la care a trebuit să facă faţă primarul, nu cred că s-a mai înregistrat vreodată. Multe iniţiative moderne, idei originale şi practice se pregătesc acum pentru ca chişinăuenii să trăiască mai bine.

Cu adevărat, alegerile locale vor fi un test pentru AIE, şi nu unul oarecare, ci unul de rezistenţă în echipă. Important este ca, în aceste alegeri, partidele componente AIE să fie eventual concurenţi electorali, dar nicidecum duşmani electorali. Duşmanul nostru politic este comunismul. Şi aici trebuie să amintesc că anume odată cu venirea lui Dorin Chirtoacă la cârma primăriei a început distrugerea clanului Voronin şi, drept rezultat, astăzi există şi la nivel republican puterea AIE.

Din ce aţi făcut în ultimul un an şi jumătate care sunt lucrurile pe care le regretaţi şi ce vă pare rău că nu aţi reuşit să realizaţi?

Mă bucur pentru tot ceea ce am reuşit să realizez şi sunt sigur că împreună cu echipa Partidului Liberal vom avea încă multe iniţiative.

Pot să vă spun că nu regret nimic din ceea ce am făcut, dar, sincer să fiu, regret acţiunile altor persoane. Nu-mi pot scoate din memorie şi nici din inimă faptul că Curtea Constituţională a declarat neconstituţional decretul semnat de mine în calitate de Preşedinte interimar prin care se declara ziua de 28 iunie 1940 zi a ocupaţiei sovietice. Este o ruşine naţională pe care istoria o va aşeza la locul său, la fel ca şi pe persoanele implicate.

Şi dacă tot suntem la capitolul sincerităţilor, îmi pare rău că n-am avut susţinere din partea AIE 1 pentru a promova reforma constituţională, astfel încât să punem punct crizei şi, respectiv, a adopta în Parlament raportul de condamnare a crimelor regimului comunist.

Recent, v-aţi supărat pe presa care v-a făcut milionar. Vă deranjează să se creadă că sunteţi bogat sau v-a nemulţumit adevărul din ştire?

Mă deranjează minciuna în sine, indiferent de forma acesteia, modalitatea în care este servită publicului sau doza ei. Minciuna oricum este toxică.

Rolul mass-media este de a informa obiectiv şi la timp cetăţenii, de a deveni câinele de pază al democraţiei în societate. Minciunile, manipulările, dezinformarea nu au ce căuta în activitatea sa. În contextul în care aceasta se considera a patra putere în stat, ea nu poate utiliza asemenea tehnici dezonorante.

Nu m-ar fi deranjat deloc dacă aş fi fost într-adevăr milionar. Dar contextul în care a fost prezentată respectiva ştire era că, uitaţi-vă, de când a devenit Preşedinte al Parlamentului, a ajuns să fie milionar. Ori, am spus-o de nenumărate ori şi repet şi de această dată.  În tot aceast an în care am deţinut cele două funcţii, am primit salariul doar pentru funcţia de Preşedinte al Parlamentului. Era vorba de circa 8 800 lei, din care lunar, transferam 3 000 de lei pentru familia Buzduganu, care creştea tripleţi, şi pentru Dragoş Boboc, fiul lui Valeriu Boboc, tânărul decedat în urma protestelor din aprilie 2009.

Pe parcursul unui an de activitate în calitate de Preşedinte interimar, nici măcar o singură dată nu mi s-a plătit salariul de preşedinte. Ba dimpotrivă, au fost situaţii când a trebuit să plătesc din buzunarul propriu pentru vizite oficiale, deoarece nu erau bani în bugetul Preşedinţiei.

Premierul Filat a spus că nu sunteţi prieteni, ci parteneri de alianţă. Cu cine din elita politică de astăzi sunteţi prieten?

Nu ştiu cum este în cazul altor politiceni, dar eu nu am prieteni, cumătri, fini sau naşi în politică…şi nici nu urmăresc interese, nici personale şi nici de grup. Interesul cetăţeanului, faptul ca acesta să trăiască bine este singurul scop pentru care mă aflu în politică de peste 20 de ani.  Şi acest lucru se poate obţine doar într-un stat cu adevărat de drept şi democratic, iar AIE are posibilitatea să mişte cu mult înainte lucrurile  creând o economie liberă.

Ce reprezintă pentru PL recenta fuziune cu MAE?

În primul rând, este o dovadă de maturitate politică. Cred că este o decizie înţeleaptă şi că va fi benefică atât pentru ambele formaţiuni politice, cât şi pentru alegători. În al doilea rând, faptul că PL şi MAE au principii şi viziuni apropiate şi susţin aceleaşi valori europene va deschide noi perspective de afirmare în interesul cetăţenilor.

Cam rar s-a întâmplat în cei 20 de ani de independenţă ca cei care luptă pentru un obiectiv comun să se unească. Faptul că încă trăim vremuri grele este din considerentul că aripa dreaptă nu a fost unită şi n-a avut o singură voce, puternică şi distinctă. La un moment dat, le spuneam colegilor de partid că îmi doresc ca gestul nostru de fuziune să-i molipsească şi pe alţii şi la foarte scurt timp au apărut şi alte mariaje pe scena politică. Mă bucur că noi am fost primii şi îmi doresc o dreaptă puternică în Republica Moldova.

Ion Toma

AllMoldova

Un răspuns to “(interviu) Sunt de acord să înaintăm un singur candidat din partea AIE şi acesta să fie actualul primar”

  1. Daotana Says:

    Mihai, nu conduceti cu ochii inchisi. Obiectivele trebuie realizate pe rând: Constituţia, Preşedintele, judeţele şi apoi celelalte camere ale casei Republicii – puterile locale. Ca să va convingeti analizati atent informaţiile referitoare la Evenimentul 7 aprilie 2009 şi Referendumul din toamna 2010 şi să le compare cu cercetările cosmologice din cartea mea apărută recent „Moldova cosmică”. Concluzia firească este că nu trebuie de pus noi experienţe politice în ţara adusă la disperare. Investigaţi situaţia şi vă veţi convinge că există argumente serioase că timpul favorabil pentru cursa alegerilor locale este acea perioadă când energiile Republicii Moldova sunt în armonie cu energiile Cosmosului.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: