sursa: timpul.md
Trag cu urechea la discuţia a doi vorbitori de limba rusă.
Vorbesc despre Lupu, pentru care au votat anul trecut, la 29 iulie. „S-a făcut mare prieten cu Ghimpu, spune unul. Mereu a stat alături de Ghimpu. Şi în campanie merge alături de Ghimpu”. „Merge singur”, îi replică celălalt. „Ba împreună! Citeşte ce scrie „Omega”! „Acum, chiar nu mai ştii pentru cine să votezi! Nu cred că am să merg la alegeri pe 28 noiembrie”. „Eu am să votez. Nu îmi plac deloc comuniştii, dar fiindcă mă tem de acest Ghimpu, o să fiu nevoit să votez comuniştii”.
Mulţi dintre noi ne-am bucurat că Lupu, uneori, a fost aproape de Ghimpu. Sau, cel puţin, nu s-a opus tranşant acestuia atunci când nu era de acord cu el. Cauza lui Ghimpu a avut de câştigat, cauza lui Lupu, mai puţin. Dar cauza AIE?…
* * *
„Ştii, am să votez pentru Ghimpu”, îl aud pe un vecin spunându-i asta altui vecin. „Şi eu”. Unul dintre ei a votat la 29 iulie pentru Filat, celălalt – pentru Urechean. Sunt doi oameni care, cu un an în urmă, chiar cu jumătate de an în urmă, nu aveau ochi să-l vadă pe Ghimpu. Îl înjurau, îl luau peste picior pentru frazele mai puţin inspirate. „Mai scapă el câte o prostie, mai calcă-n străchini, zice unul din cei doi, da’ nu-i cu două feţe. Pe el îl crezi”. „Şi, spre deosebire de ceilalţi democraţi, adaugă al doilea, nu-i hoţ. Nu are interese”. „Fix aşa e şi Chirtoacă, nu are interese. Eu îl cred. Am să-l votez şi la anul”.
Iarăşi un punct pentru Ghimpu. Dar Alianţa?…