Stimate Domnule Preşedinte Mihai GHIMPU,

sursa: literaturasiarta.md

Vă mulţumesc  din inimă pentru înalta distincţie de stat cu care aţi  apreciat modesta mea contribuţie în Mişcarea de Eliberare Naţională din Basarabia. Recunosc, m-am simţit şi mă simt mereu  un soldat al Cauzei, epicentrul fiinţei mele aflându-se dintotdeauna, întâi şi întâi, pe acest Front de Est al Românităţii.  Bucuriile cele mai adevărate pe care le-am trăit, dar şi cele mai marcante tristeţi, a fost să le cunosc anume pe linia deloc invizibilă a acestui front , care linie, toţi împreună, dar şi fiecare în parte, pe cât ne-au fost puterile, am mişcat-o, pas cu pas, înainte, spre recucerirea pilonilor noştri  existenţiali: Limba Română, Alfabetul latin , Istoria naţională (ca şi drept al nostru la memorie, la o orientare justă  în hăţişurile intereselor geopolitice străine), către  Suveranitatea republicii, ca şi bază juridică  pentru  reaşezarea  destinului nostru în hotarele românităţii şi Europei civilizate.

Calitatea de militant al Cauzei  Naţionale, devenită, aşa sau altfel, destin, Domnule Preşedinte, nu mă părăseşte nici aici, în peninsula italică, unde exodul basarabean este masiv  până la cutremurare, precum cutremurătoare sunt,  pe de o parte,  neantul spre care (vezi clar) se poate îndrepta un om incapabil să se mai intereseze de  soarta  ţării lui, iar, pe de altă parte, cruzimea cu care  sălbatica maşinărie capitalistă rumegă  în beneficiul său acest vulnerabil material uman, care nu are pentru Occident vreun alt preţ  decât cel de a satisface necesităţile propriei economii cu forţă de  muncă ieftină şi din abundenţă.

 Înalta distincţie de stat, neaşteptată şi  împlinitoare,  Domnule Preşedinte (nu am urmărit niciodată posturi  şi distincţii), m-a făcut să retrăiesc momente deosebite din istoria noastră atât de contorsionată, dar şi un sentiment de vinovăţie ( pe care, cred, î-l încercăm uneori  fiecare dintre noi, cei care am dus după noi lume)  în faţa oamenilor simpli, în  cea mai mare parte, lume de la ţară, bună şi cuminte, pusă mereu în situaţia de a supravieţui.  Rezultatele recentului Referendum, Domnule Preşedinte, sunt (sic) şi opera comuniştilor,  dar şi  un mesaj tacit, adresat, în primul rând, clasei  politice de dreapta,  AIE, care, doar acum câteva luni, a redat acestei  lumii credinţa că, anume prin ea, putem ieşi din pustie. Aceste câteva luni, Domnule Preşedinte, au fost luni de DEMNITATE NAȚIONALĂ şi de SPERANȚĂ  pe care le datorăm, deopotrivă, şi minunaţilor noştri tineri, care s-au ridicat în 7 aprilie 2009, care au căzut în 7 aprilie 2009. Am plătit, deci, şi un tribut de sânge, care sânge obligă. Obligă, inclusiv, la developarea  conspiraţiei de ucigaşi în lege, care au admis acest tribut de sânge, ulterior profanându-l.

Mă întreb, Domnule Preşedinte, ce putem  oferi acestei lumi, ca ea sa-şi recapete încrederea  de odinioară în cei care îi doresc cu adevărat  binele şi nu doar î-l declară, urmărind, în fapt,  interese străine interesului naţional.  Nu există, cred, la moment, remedii de ordinul fantasticului. O Dreaptă Unită: Alianţa pentru Integrare Europeană (aşa cum este  ea, mult prea divers colorată),  cu un mesaj hotărât că, în numele Cauzei, ea poate depăşi  ambiţiile/discordiile şi că, prin biruinţa ei în alegeri,  se va  instaura, în sfârşit, o guvernare competentă, onestă, în beneficiul tuturor cetăţenilor republicii, o  guvernare cu accent ferm pe integrarea  în UE, dar şi, în egală măsură, cu accent serios  pe tehnologii şi investiţii,  este, cred,  tocmai mesajul  pe care îl aşteaptă  azi de la politicieni lumea noastră, obosită şi dezolată. Cunoscându-vă buna credinţă, mă încred în posibilitatea Dvs.,  Domnule Preşedinte, ca şi primă persoană în stat, de a gestiona astfel lucrurile ca acest Mesaj al Salvării Naţionale să nu întârzie a lucra în sânul poporului nostru, pentru că timpul, cum s-a mai spus, nu mai are răbdare cu noi.

Vă urez, Domnule Preşedinte, Dumneavoastră personal, dar  şi  întregii  Drepte Naţionale,  mult calm, luciditate şi înţelepciune, pentru ca această dificilă, dar nu imposibilă, misiune istorică să fie dusă către un final  demn  de înaintaşii noştri, către reaşezarea Basarabiei  pe făgaşul liniştii şi prosperării. Basarabenii risipiţi prin lume Vă sunt alături, Doamne ajută!

Cu alese sentimente de preţuire,

Eugenia BULAT

Veneţia, Italia, 6 septembrie 2010

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: