Mihai Ghimpu şi ceilalţi /partea IV/

sursa: traianvasilcau.wordpress.com

Motto: ” Nu-mi daţi sfaturi, vă rog. Ştiu să greşesc şi singur”. (Autor necunoscut)

Ploua interminabil în gubernie. Felia de popor românesc aştepta împlinirea promisiunii baciului Urechean, ce nu se mai adeverea. Acum cîteva săptămîni, Domnia Sa ne ameninţase cu un exod masiv al personalităţilor rare din PL şi PLDM spre AMN. N-a fost să fie!

Nu-mi daţi sfaturi, vă rog, /Ştiu  să greşesc şi singur, cîntă de-atunci primul vice-baci al legislativului.

…Ploua torenţial şi Jony transfera zilnic pe cardul lui Oleg Voronin pentru mine , bineînţeles,  idei de Sfîrşit. Nu de sfîrşitul fiului ex-preşedintelui, ci de sfîrşitul acestei balade politice, modernizate, din mileniul 3.

Mîndrul ciobănel Ghimpu, nu Plahotniuc care tot vrea să-i fure…rolul în istorie, ” învinge conspiraţiile celor 3 şi aici apare întrebarea: ” Cu cine mă pornesc la drum, căci turma trebuie păscută, nu?”, îmi sugerează Jony.

Iau o carte de-a mea , tăinuită de vînzătoarele reţelei de librării CARTEA S.A sub tejghea, de parcă-ar fi vorba de Samizdat-uri din vremi de osîndă şi tot caut un final reuşit şi…pragmatic,  din punct de vedere politic şi liberal şi democrat, pentru capodOpera lirico-militantă  MIHAI GHIMPU ŞI CEILALŢI, scrisă pentru istoria clipei CEA REPEDE  sau pentru o clipă de istorie  CE NI S-A DAT?

Luni parcă-mi vine să-l jertfesc, dar marţi brusc apare Ţurcan din MOLDOVA UNITĂ şi-i cere jertfirea( cititi: destituirea din fruntea Parlamentului de baci), urmat de Pasat, continuat de Şelin, straşnic ameninţat şi de PCRM cu eşafodul etc.

Şi n-am încotro: mă apucă jalea şi din milă creştinească sunt nevoit să renunţ.

Bietul de baci…

Mai credul conducător şi mai blajină fire de la Burebista pînă în zilele noastre nu se (re)cunoscu-se! Sinonimul lui era: Risipă de bunătate şi poporul încuviinţa gesturile sale cu nemăsurată plăcere.

Credea pe cuvînt tuturor preşedinţilor de uniuni, de tot felul de organizaţii şi semna orice propunere a acestora pentra a fi  decoraţi cei talentaţi(puţini la număr) şi cei fără de nici un merit(mulţii la număr),încît nimeni nu se mira de ce nu se instituie şi titluri gen: ” Maestru fără arta”, ” Artist fără popor”, ” Om neemerit” sau ” Neom emerit”, ordine gen :” Gloria Nemuncii”, ” Meritul Cinic” sau ” Clinic” etc.etc.etc.

“Fiecare cetaţean merită măcar  o medalie”, afirma baciul bacilor moldoveni, scopul său  politic fiind să prindă la gîtul celor 2 milioane de miei alegători pînă la 14 noiembrie 2010 cîte-o talancă onorifică spre satisfacerea orgoliilor personale, a mîndriei proprii şi a celorlalte pofte nesăbuite de cetăţeni muribunzi.

POVARA BUNĂTĂŢII SALE n-avea egal!

Privea cu înduioşare interpretele semigoale din Piaţa Marii Adunări Naţionale, ce-şi probau în faţa liderilor Alianţei bikinii străvezii ai independenţei totale şi în loc să roşească  păpuşile, roşea baciul.

Unul din “cei doi actori ai Alianţei, în care ceilalţi doi sunt doar…spectatori” (Victor Gurău).

Nu-mi daţi sfaturi, vă rog, /Ştiu  să greşesc şi singur…

…O, libertate, sfîntă libertate…

O, mare sărbătoare creştină , ce coincizi cu Ziua Independenţei statului meu, în care se cîntă despre “iubirea şi dragostea mea”, numai despre  dezrobirea ta, Basarabie, nici o cîntare…

Unde sunt urmaşii tăi, Ioane şi Petre Aldea-Teodorovici?

Unde eşti tu, Nină Crulicovschi?

Unde eşti tu, Angela Bucico, cu-ai tăi “români ai Basarabiei Moldave”?

Unde eşti, Ştefane Petrache şi tu, Olga Ciolacu, promotoare a “dacilor liberi”?

Unde mai sunteţi, dacă mai sunteţi, desigur?

Şi cei tineri artişti de ce nu le continuă …mersul?

Numai Tăcerea acestora venea să ia la dans preşedintele!

Cîntecele goale,  scrise pe versurile goale ale scriitorilor decoraţi,  îşi aveau interpretele goale de…patriotism.

Slavă Domnului c-a poposit la invitaţia prim-baciului , pentru cîteva ore măcar, muntele Adrian Păunescu( dar fără cenaclu!), că altfel ploaia avea să ducă pe apele ei splendoarea întreagă-a Serbării.

Cu toate acestea lumea era fericită.

N-avea independenţă, dar o sărbătorea cu mult fast.

N-avea limbă, dar o chefuia cu-ndîrjire.

Tinerii politicieni din PD erau şi ei parte componentă a fericirii depline. Diacov le zîmbea adolescentin de pe coperta I a revistei în vogă FASHION şi ei  jubilau în extaz după baciul lor de onoare.

Urmează Oazu?-se-ntrebau într-un glas.

Toţi erau prezenţi. Toţi ca unul.

Numai baciul suprem lipsea.

Noaptea tîrzie servea pretext de odihnă pentru cele 4 partide din Alianţă, cu MAE,  inclusiv, doar pentru Ghimpu – nu!

La orele 24, 32 de minute şi 10 secunde,  Domnia Sa citea filă cu filă din lipsa de operă a majorităţii celor înaintaţi spre decorare.

Şi, culmea bunătăţii Sale de baci, găsea peste tot TALENT!!!

Chiar şi acolo unde acesta nu se vedea şi semna, semna, semna, semna, semna, semna decrete pînă spre zori…

Nu-mi daţi sfaturi, vă rog, /Ştiu să greşesc şi singur.

Şi ce dacă Operaţiunea MEDALII face ravagii, de-ţi vine să strigi de la balconul marii revolte interioare: ” Ducă-se pe pustii, criteriu al valorii ce nu e”, încît observi fără lentile măritoare că cineva, neieşit din comun, în timp de 3! luni doar se împopoţonează cu un titlu de maistru şi-o tinichea (2 la număr) şi asta în condiţiile-n care “eu, ca preşedinte nu-mi dorm dopţile şi analizez activitatea şi opera tu-tu-ror candidaţilor la…glorificarea antumă de-o clipă!”

Ce bun preşedinte avem!

Irefuzabil, cum n-avum vreodată!

Biet picior de plai cu mai mulţi medaliaţi decît…oameni, de creaţie, inclusiv.

O, ţară mică, plină de TITANI!!!

Ferice de cei nedecoraţi de preşedintele-baci!

Căci dacă citeşti şirul imens de nulităţi medaliate, unde, ca din greşeală, mai răsare şi cîte-o valoare artistică,  şi nu numai, de necontestat, te convingi că aceste distincţii de stat au devenit o blasfemie şi-o ruşine naţională în masă, încît a fi nedecorat de baci e o mare şi-aleasă VIRTUTE!

“Dar pentru asta îţi trebuie un imens caracter, zice baciul, iar artiştii, v-o spun eu, nu prea ştiu ce înseamnă caracterul. Cîntă şi pentru dracul, dacă le dă mulţi bani… Cîntă şi pentru opusul acestuia…

Eu n-am talent artistic, deşi colegii mei din Alianţă declară la toate televiziunile că aş fi actor.  Eu am caracter,  domnilor!   Şi-atunci cînd sunt invitat de oamenii Coloniţei mele natale să le spun cine construieşte acareturi pentru şefi pe moşiile lor, nu procedez ca Voronin,  nu-mi trimit emisarii,  ci merg personal să-mi apăr moştenirea,  care,  de fapt,  nu-i nici a mea, da-i şi a mea uneori…”, concluzionează,  prin cetăţile de fum ce le ctitoreşte ieftina sa ţigară PARLAMENT,  şi brusc,  sărind ca ars din jilţ domnesc, exclamă o frază unică,  epocală,  rostită odată-n mileniu pe acest pămînt străbun: ” Chiar dacă R. Moldova e cea mai coruptă ţară din toate lumile posibile şi imposibile, securitatea dînsei  nu e defel ameninţată!”

Biată ţară basarabă. Cu poporul “adunat grămăjoară,  ca-ntr-o icoană”, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, unde 3 baci înarmaţi cu scenarii multiple şi idei şturlubatice fără capăt îl tot aşteaptă pe preşedintele-baci.

Referindu-se la faptul acesta, blogerul Nicu Calcea în ziua de 26 august a scris: “  Ei sunt anonimi. Ei sunt Legiune. Ei nu iartă. Ei nu uită. Aşteaptă-i”.

Baciul Suprem ştia de ameninţarea lui Calcea şi-a celor 3 baci de partid cu mult înainte de-a se pune la cale jertfirea.

Şi ”de teamă şi de frică”,  ateriză cu helicopterul în porumbul imaginaţiei lor ce da-n floare.

Se scutură de pămînt ca de laudele potrivnicilor săi şi zise: ” Ridică-te , Gheorghe! Ridică-te, Ioane! şi fii stăpîn tu,  nu haiducii descoperiţi de Mocanu pe-un picior de plai , pe-o gură de rai…Demnă!”

La auzirea acestei milenare buciumări,  turma din Piaţă a lăcrimat preanădejde.

La numărul de telefon al cui mă are fulgera prin ploaie cineva.

Receptorul fu ridicat de chiar iubirea mea de 4 ani.

– Cine şi-a permis să mă deranjeze?-întrebat-am în grabă iubirea.

– Cred că Mihai…Minescu,   răspunse mirată aceasta.

…Şi eu crezui că-i regele Mihai!

(Se-aud în surdină aplauzele lupilor din grădina vecină, ovaţiile ciorilor din Codrii Cosminului, uralele pinguinilor nenăscuţi şi prăbuşiri de crini la uşa mea.)

31 august – 2 septembrie 2010

P.S. În ziua referendumului, la cel puţin 3 televiziuni libere, s-a tot chemat poporul la votare, iar panourile prezidenţiAbililor Filat,Lupu şi Pasat chiar şi azi mişună prin toată  gubernia.

Pe timpul comuniştilor era sau nu era altfel?

Dacă-i democraţie, normă legală, libertate şi anticomunism, atunci să fie, să le vedem, să le pipăim şi noi, nu?

În caz contrar chiar nu înţeleg de ce panourile PL-ului şi MAE-ului au fost demontate din 3 septembrie, iar celelalte vor sta locului pînă la Crăciun,  cel puţin?

6 septembrie 2010

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: