A te vedea în scaun de rege nu înseamnă a deveni rege în realitate

sursa: voceabasarabiei.net

Chiar dacă rezultatul final al ratei participării cetăţenilor Republicii Moldova la referendumul constituţional din 5 septembrie 2010 va fi prezentat abia miercuri, 8 septembrie, după ce „vor fi verificate procesele verbale tipărite de la circumscripţiile teritoriale”, putem face cu certitudine unele concluzii. Ba chiar ar fi necesar. Datele preliminare de la această oră, declarate de secretarul CEC, denotă rata de participare de 29,05% faţă de minimul necesar de 33,33%. Rezultatele finale vor avea puţin de suferit, astfel încât primul referendum constituţional din istoria statului nostru nu va fi validat, criza constituţională urmând să ia un alt vector – cel parlamentar, în loc de cel prezidenţial, preferat de unele componente ale Alianţei pentru Integrare Europeană în vara-toamna 2010.

A te vedea în scaun de rege nu înseamnă a deveni rege în realitate. Visurile electorale au făcut haz pe seama romanticilor politici care au dat crezare barometrelor de „opinie publică”, injectate la momentele potrivite de oponenţi. Euforia a fost prematură pentru unii şi bine dirijată la distanţă de către alţii.

Ca specialist în promovarea imaginii (nici pe departe nu mă impun ca comentator politic, în lipsa unor studii profunde în politologie, cel puţin), nu pot trece cu vederea reuşitele celor care au deja experienţa de 70 de ani de manipulare. Contează, până la urmă, rezultatul. Sunt de acord, că iniţiativa comuniştilor de a boicota şedinţele în plen a Parlamentului au scăzut parţial încrederea electoratului comunist în cel „de-al treilea prezident”. Dar, până la un moment. Toată vara, legislatorii (deputaţii din partea alianţei de guvernare) se certau în plen, făcând uz de învinuiri în adresa … partenerilor săi din AIE. Spre exemplu: proiectul de lege controversat al PLDM de a desfiinţa judecătoriilor economice, care în opinia grupului de iniţiativă reprezintă un cuib mafiotic, un instrument eficient de reglări de conturi, sau iniţiativa legislativă a PL de a obliga funcţionarii de stat, inclusiv deputaţii, să posede limba de stat (română sau moldovenească, după plac) etc. Ce făceau între timp ideologii PCRM? Corect: fiind liberi de povara pierderii timpului în sala de şedinţe, aceştia analizau la distanţă evenimentele din cadrul „alianţei de beton”, pentru a întreprinde, la rece, mai multe acţiuni, care aveau două scopuri: zdruncinarea „betonului” şi întărirea încrederii populaţiei în guvernarea comunistă, care neapărat „va veni să facă regulă în ţară”.

Din punct de vedere strategic, opoziţia din start avea şansele cele mai mari de a avea rezultatele dorite în ziua de duminică, 5 septembrie. Pas cu pas, timp de mai bine de jumătate de an, comuniştii au mizat şi au beneficiat pe greşelile actualei guvernări. Cu o singură excepţie: ideologic, boicotarea şedinţelor legislativului nicidecum nu se încadrează în doctrinele leniniste de acaparare a puterii în stat. Dar să nu uităm că actualul PCRM are foarte puţin comun cu pleşuvul în chepcă, poreclit Lenin, căruia i-au ridicat un postament din granit. Comuniştii de astăzi, din Republica Moldova, spre fericirea noastră, nu au absolut nimic comun cu teroriştii bolşevici de la începutul secolului XX, care au luptat cu clasa politică şi au exterminat milioane de oameni.

Astăzi, avem un status quo din partea AIE, care păstrează tăcerea după eşecul fără precedent la referendumul constituţional, şi o conferinţă masivă, pe de o altă parte, a liderului PCRM, care vine să arate cu degetul alegătorului: iaca, vedeţi, da noi v-am preîntâmpinat!

Are dreptate cel „de-al treilea prezident”: cu euforia lipsită de orice suport logic, componentele AIE s-au avântat într-o luptă, în care aveau foarte puţină experienţă. Primăvara anului 2009 le-a oferit o şansă, odată ce tineretul s-a pronunţat în favoarea unor mari schimbări şi a ieşit în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Dar, cu s-au ales? Unde sunt dosarele intentate împotriva celor care băteau în manifestanţii paşnici, în faţa camerelor de luat vederi din faţa clădirii Guvernului? Cineva va fi judecat vre-o dată în ţara aceasta sau prelungim etern politica de struţ atunci când vinovatul are „spete” prin Procuratura Generală şi Ministerul Justiţiei? Nu cred, deoarece analizând comentariile utilizatorilor de pe internet, m-am convins că aceşti tineri apărători a democraţiei sunt astăzi răi de tot, căci s-au simţit „aruncaţi sub şenile” de cei care le-au promis schimbările democratice în Republica Moldova, uitând de miile de manifestanţi care prin revoluţia neanunţată i-au adus la putere, de facto, pe unii din actualii lideri politici.

Aceşti tineri, dar şi ceilalţi susţinători ai alianţei de guvernare, concepeau până la ultima sută de metri Alianţa pentru Integrare Europeană drept un mecanism integru şi viabil, care reprezintă interesele tuturor celor care nu doresc guvernarea comunistă. S-a aşteptat până în ultimul moment la un staff comun, chiar dacă cineva s-a grăbit să declare că are o minte mai luminoasă şi mai mulţi bani pentru a obţine victoria de sine stătător. Mai echilibrat, în acest sens, s-a dovedit a fi preşedintele interimar, liderul PL, Mihai Ghimpu. Considerat de unii analişti politici drept persoana cea mai neinteresată în validarea referendumului, care i-ar scurta interimatul, preşedintele Ghimpu a susţinut pe tot parcursul ideea unui singur candidat din partea Alianţei, căci lupta de bază trebuia fi dusă, în opinia sa, cu comuniştii şi nu în cadrul alianţei, doar de dragul scaunului de rege. Eventual, orice acuzare în adresa sa nu mai are nici o acoperire, căci verticalitatea sa a fost prezentă şi în acest caz: da, are politicanul Ghimpu ambiţii personale şi doreşte să pună pe prim plan interesele partidului, dar … nici într-un caz în defavoarea altor componente ale alianţei.

S-au aşteptat stimaţii noştri alegători şi la alte realizări ale alianţei de guvernare: după atâtea declaraţii că comuniştii ne-au furat de ne-au rupt, după atâtea acuzaţii în adresa clanului de familie Voronin, ne lipseşte dacă nu deznodământul – sentinţa de judecată , cel puţin o anchetă oficială. O altă anchetă este multaşteptată şi în cazul Mocanu-Plahotniuc, în premieră fiind aruncate în presă învinuiri grele de corupţie, inclusiv la cel mai înalt nivel de stat. Unde sunt rezultate concrete, ne întrebăm cu toţii. Cine va răspunde pentru mizeria în care ne-am pomenit? Cu ce ochi să-i privim pe copii noştri în situaţia când o treime din populaţie munceşte la negru peste hotare sau au emigrat, o altă treime este indecisă în aspiraţiile sale, iar ceilalţi nu doresc nici o schimbare în societate, deoarece s-au deprins să primească pomană de la fraţii răsăriteni?

Am vorbit de un alt vector, cel parlamentar, căci anticipatele sunt inevitabile. Preşedintele urmează să consulte CC şi să anunţe data petrecerii alegerilor. Va fi un nou exerciţiu, în primul rând pentru clasa politică, căci alegătorii şi-au expus deja părerea la 5 septembrie: dirijaţi ţara, stimaţi politicieni, dar nu uitaţi de noi, simplii alegători, căci vom alege nu pe cei frumoşi şi cu stele în frunte, care vorbesc dulce la televizor, dar pe cei care mai zilnic vin pe la casele noastre cu materiale de propagandă şi ne lămuresc pentru cine trebuie să votăm.

O misiune, practic imposibilă, deoarece timpul rămas până în noiembrie nu le permite spaţiu de manevrare pentru AIE. Scenariul opoziţiei, pe de altă parte, este scris demult şi va fi realizat, pas cu pas, accentele fiind puse pe omul simplu, „bătând la metru pătrat”. În acest sens, comuniştii au experienţă enormă şi resurse umane suficiente pentru a realiza un eventual succes: în timp ce electoratul „pro” este angajat la studii sau în serviciu, o mare parte din susţinătorii „contra” sunt la pensie şi au posibilitate să meargă de la bloc la bloc, din casă în casă, şi să prelucreze creierii celor care sunt indecişi, la moment. Va fi realizat scenariul, dacă … liderii AIE nu vor face o beţie soră cu moartea, acceptând o înţelegere dură şi uitând de orgoliul personal al cuiva sau interesele de partid: de a merge la alegeri doar împreună, cu un staff comun, având un scop unic. Dacă există acest scop, evident.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: