Mihai Ghimpu şi ceilalţi /partea III/

sursa: traianvasilcau.wordpress.com, partea I, partea II

În Piața Demnității Noastre furate și traficate de toate prostituatele politice  de lux,  instalate la guvernare prin votul poporului,  era forfotă mare…

Adevăratele  înfrîngeri/Sunt renunțările la vis,  auzeam cum declamă un copil din brațele unei țărănci versurile memorabile ale poetului deșteptării naționale, Octavian Goga,  și pe fața copillului am citit,  necontrafăcută, dorința de a fi în istorie pentru alții,  nu doar pentru sine.

Însușim o clipă,  uităm continuu,  ăsta ar fi sloganul numai bun de lipit pe orice baner electoral al partidelor democrate la figurat.

Să nu mai fim oi,  zicea Mircea Druc și noi ce-am fost,  pare-se, am și rămas!

De ce nimeni nu-l decorează cu Ordinul Republicii și pe el?

Întreb, dar îmi răspunde doar tăcerea cwartetului de corzi din Alianță.

Și brusc îmi amintesc de dl Jony, cel de mi-a scris: ” Cînd toți te laudă , gîndește unde ai greșit”.

Gîndesc azi ,gîndesc mîine unde am dat greș,  numai politicienii noștri nu au timp să gîndească dacă-au greșit cumva:  în ce zi,  la ce oră și cu cine?

“Nu trebuie să ne luăm concediu în aceste vremi”, zic ei și, totuși, pleacă, rînd pe rînd, și la munte și la mare, și la mîndra cui îi are, zău!

Au bani—-își fac și timp, au timp—-pun și de-o campanie politică zgomotoasă, uitînd că “cel care iubește și caută Adevărul nu va fi niciodată bogat”.

Ei nu au cînd să mai și gîndească profund, ei trebuie să însușească sensul profund al cuvîntului magic PROFIT.  Profit material, bineînțeles,  da tu ce-ai crezut,  naiv popor mioritic?

…Era să uit de unde-am venit și unde-am ajuns,  deloc istoricește vorbind.

Așadar,  în Piața Demnității noastre,  luată cu hapca și încarcerată în una din celulele Centrului pentru combaterea lipsei de crimă economică și corupție din gubernie, era o stare ca dinaintea unei furtuni.

Ca”în preajma revoluției”, pentru-a cita un titlu remarcabil de Constantin Stere.

Raz-dva, raz-dva, mărșăluiau cîntînd picioarele Armatei a 14-a în umbra Catedralei Nașterea Domnului, recent “privatizată”prin metoda de raider, evident,  de Vlad,  scuzați ,  V.Pasat.

Raz-dva, raz-dva, treceau aplaudînd din silicoane femeile înarmate pînă-n dinți ale Galinei Andreeva din Tiraspol.

Femeile, ah, femeile…, oftam eu, privindu-le cu jind,  convins fiind că sunt un scriitor ideal pentru…femei.  Ele mă citesc, ele mă cinstesc, mă flatează la telefon și nu numai, în fond, ele și constituie majoritatea populației ale(r)gătoare a R.Moldova.

“Vedeți la ce s-a primit?”, se întreabă analistul politic M.Cernenco, nu și vînătorii Voronin, Urechean și alții, care-au hotărît să serbeze evenimentul cu mult foc de armă și lipsă de milă, desigur.

Care eveniment? mă ve-ți întreba.

“Nu rîdeți, citiți înainte”, am să vă răspund.

Deschid note-bookul Puterii și citesc: ” Ilie Ilașcu declară că Mihai Ghimpu l-a rugat să-l susțină la Președinție, dar nu i-a oferit nimic în schimb”.

Mda, zic, din cîte știu eu, Ghimpu e darnic cu ordinele și-ar putea să-i șteargă repede lacrima lui Ilie cu un decret!

Vai, cu ce viteză mai circulă gîndurile?!

A doua zi aveam să citesc decretul președintelui, prin care membrilor Grupului Ilașcu le-au fost oferite cîte-un Ordin al Republicii,  deci cîte 500 lei lunar,  din ziua pensionării  pîn-la …nemurire.

Surpriză neașteptată pentru țară, că și consilierul său, Ștefan Urîtu, care-a pregătit decretul, și-a acordat (sieși!) 0 asemenea tinichea.  Din exces de modestie, probabil.

Tinichea-tinichea, da banii îi ia…

“Eu l-am crezut pe cuvînt, se disculpă Ghimpu,  nici n-am citit toată argumentarea, și-apoi aș putea eu să-l supăr atăt de urît pe…Urîtu?” , se întreabă președintele , pufăind românește din …”Parlament”.

“Și dacă-ntr-o zi voi semna pentru-a-mi acorda, și înmîna chiar, Ordinul Republicii, mie însumi, va protesta oare cineva cu adevărat  în țara aceasta?”, oftează Ghimpu și fuge val-vîrtej spre…Saakașvili.

O, și la ce bun îmi scrie dl Jonn să nu uit și de Gheorghe Ghimpu, decoratul abia postum, cel de-a fost “un om extraordinar și sincer, prin blîndețea și dragostea față de neamul nostru?”

Nu Ghimpu cel Gheorghe scria: ” Să fim deștepți și să învățăm că politica națională este o luptă de lungă durată?”

Nu de lungă durată,  dle Gh.Ghimpu,  la români ea e de veșnică durată, de fapt.

De politicieni adevărați,  ne-am convins,  are nevoie Basarabia și nu de politicieni-ambasadori gen Stăvilă,  care”ca un cîine,  cu devotament se uită în ochii stăpînului,  iar opinia șefului e și opinia lui.  Cel mai mult își dorește să fie trimis ambasador.  Acesta pentru a-și realiza visul va semna și propria sentință la moarte”(Din portretul realizat de Securitatea lui Reșetnicov,  la comanda lui Voronin,  citat extras din materialul”Canalia Bolșevică”de Anatol Petrencu).

Comuniștii l-au trimis în…misiunea diplomatică de la Kiev,   dar numai Alianța i-a împlinit visul cel mare  de a fi chiar ambasador în capitala țării ce și-a dorit-o încă înainte de naștere: Ucraina!

țel Ju-ju, prea pupăcios,/Tu nu poți fi periculos!

…Mai trece o oră,  poporul se tot uită la ceas,  dar ciobanul amenințat cu…detronarea din Adevăr…ia-l de unde nu-i.

Cel,  ce în 2009 avea un venit anual declarat de tocmai…500.000 lei din acțiunile ce le deține la Compania petrolieră “Eurosim”,  mai dispunea și de 3 (!) calități esențiale: modestia,  sinceritatea și consecvența.   Și un viciu suprem, săritor în ochi: luarea peste picior și rebotezarea oponenților,  gen Muntenescu (Muntean), bărbosul (Tkaciuk) ,Belitcenkova (Belcenkova) etc.

Dar e om și el,  iar pentru oameni e valabilă mereu sintagma preferată a lui Valeriu Matei, ex-șeful său de partid: ” Nimic nu este perfect,  totul e perfectibil”.

Cu excepția lui Dumnezeu, uita,  nu se știe de ce,  să adauge Matei.

Consecvența, da, da, consecvența, îmi tot repetam cu glas tare să răsune pînă-n Katyn,  și pe monitorul podidit cu amintiri îmi apăreau imagini din anul politic agrariano-socialist—-1996.

Organizam,  în ciuda interdicțiilor regimului diabolic de atunci,  Festivalul-Concurs “Maluri de Prut”, in memoriam Ion și Doina Aldea-Teodorovici, împreună cu frații Petre și Adrian Teodorovici.    Inaugurat la 1995 , fără nici un sprijin al  oficialilor  chișinăuieni și bucureșteni, cu destul risc și pe cont propriu mai mult,  l-am tot desfășurat vreme de …8 ani,  fără-ncetare.

În 1996,  la banchetul oferit cu mare generozitate de omul de afaceri și patriotul Vasile Panfil, director al Firmelor “Procon” și “Ginta Latină”, acesta mi-i prezintă și pe prietenii săi de atunci, deputații Mihai Ghimpu și Ion Hadârcă, cei de fuseseră și la spectacolul de Gală, unde premiaserăm foarte mulți (și talentați!) artiști în devenire de pe ambele maluri de Prut.

La un moment, dl Ghimpu i-a cuvîntul și declară că din partea sa și a deputatului Hadârcă oferă cîte 500 lei(110 dolari la 1996) pentru 2 laureați din…Buzău, inclusiv pentru Mihaela Dănăilă, ce obținuse Premiul I la secțiunea Interpretare(Un an mai tîrziu va obține Trofeul Festivalului de la Mamaia).

Zic: mulțumesc, dar sunt 2 maluri de Prut, și-atunci o neglijăm pe cîștigătoarea Festivalului, puțin cunoscuta pe atunci Nelly Ciobanu de la Cania, Cantemir, care,  datorită premiilor suplimentare oferite de deputați,  era în ușoară cădere…valorică a Premiului Mare.

Am înțeles, a zis Ghimpu, voi repara greșeala, dă-mi doar numărul de telefon al trofeistei.

Neavînd încredere în spusele oamenilor politici din totdeauna, îl sun peste o săptămînă la numărul său din Parlament.

“Am promis–am făcut!, îmi declară deputatul Ghimpu, i-am oferit și ei,  drei Ciobanu,  500 lei”.

Formez imediat numărul de telefon al cîștigătoarei Trofeului Festivalului “Maluri de Prut”,  ediția 1996.   Nelly Ciobanu confirmă faptul.

Da,  nasc și la Colonița oameni,  zic, de-mi vine să bucium peste toate malurile  nevinovatului rîu.

Da, nasc și la Moldova politicieni,  în opoziție deocamdată,  îmi repet și apăs butonul Play al casetofonului din biroul meu de 10 m2 din strada București, 68.

Versul lui Adrian Păunescu,  interpretat de Ion și Doina Aldea-Teodorovici,  îmi zguduie inima,  iar temeliile ființei mele fragile,   puternic amenințate,  se clatină a prăbușire.

“Maluri de Prut, apă-n ștreang,  bing-bang,  bing-bang”, bucium și eu,  formînd un trio imaginar posibil,  și dau la nesfîrșit de la-nceput…

(Va urma)

Un răspuns to “Mihai Ghimpu şi ceilalţi /partea III/”

  1. BUCOVINEANUL Says:

    Merita felicitat administratorul blogului pentru publicarea fiecărei fulgurări de gând a maestrului Traianus.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: